Un dans al meu. Gigi Căciuleanu – 50 ani de la debut

Spectacolul „Un minut de dans sau Uf!“ marchează 50 ani de la debutul lui Gigi Căciuleanu pe scena Teatrului Mic. Creaţia coregrafică este dedicată călăuzei sale spirituale şi artistice, profesoarei Miriam Răducanu sau ‘Măiastra’ (aflată în sală la reprezentaţia din 05 septembrie 2015!).
Premiera acestui spectacol aniversar face parte din cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu“. Este ca un semn de recunoaştere şi apreciere a valorii artistului român.

Ce înseamnă acest spectacol?

Este greu de surprins în câteva cuvinte ce a plăsmuit imaginaţia lui Căciuleanu şi de această dată… Un spectacol original, special, cum nu s-a mai făcut pe la noi.
Creativitate. Dans. Exuberanţă. Umor. Muzică. Teatru. Naturaleţe. Poezie. Şi, mai presus de toate, un nou concept de spectacol, o altă viziune asupra actului de creaţie. Căciuleanu dă la o parte perdeaua din spatele scenei şi ne invită să participăm şi noi, publicul, să vedem cum se construieşte un moment coregrafic.
Un spectacol viu, fresh, actual şi foarte personal. Nimic nu este gratuit, cu efecte care şochează doar de dragul noutăţii şi surprizei (efecte de care fac uz foarte multe coregrafii contemporane). Aici totul este dozat şi echilibrat, cu răspunsuri şi întrebări (spuse însă într-un fel nespus până acum), cu joc, cu şagă, cu poveste.
Avem pe scenă un cuplu de dansatori (Irina Ştefan şi Răzvan Stoian), un muzician, Paul Ilea (care ne suprinde cu interpretarea la mai multe instrumente) şi pe Gigi Căciuleanu, „făcătorul“ de dans, aşa cum îi place să îşi spună.
Ca să urmărim mai uşor faptele din demersul artistic, am împărţit momentele aşişderea unei opere literare (artistul nu a marcat acest lucru): expoziţiune, intrigă, desfăşurare acţiune, punct culminant şi deznodământ.

Expoziţiunea sau Dansul şi cuvântul

Deschiderea spectacolului o face dansatorul Căciuleanu care, la vârsta de 68 ani, interpretează admirabil un solo coregrafic. Lumina difuză creează un halou în jurul trupului de dansator, ca o aură ireală ce îi ascute mişcările. Membrele sale foarte lungi (picioarele şi braţele) pare că au fost înadins făcute aşa, ca să cuprindă cât mai multă expresivitate iar noi să o descifrăm mai lesne.
Mişcarea este urmată apoi de cuvânt. Un monolog simplu cu înţelesuri adânci, ca discursul unui înţelept în tragedia greacă.
«Vorbim cum gândim – Gândim cum scriem – Scriem cum dansăm.» Şi tot aşa. O incursiune (cu multe exemplificări) în lumea gestului corelată cu limba vorbită şi scrisă. Superb! Sunt reflecţiile şi cugetările artistului, strânse de-a lungul timpului. Nu dezvălui detaliile – vă las să descoperiţi în sala de spectacol rafinamentul, savoarea comparaţiilor ghiduşe, profunzimea şi frumuseţea autentică.

Desfăşurarea acţiunii sau Mai mult dans

Apar în scenă toate personajele: cuplul de dansatori, muzicianul şi coregraful. Urmează să vedem ce se întâmplă, firesc, la o repetiţie. Ni se prezintă totul dinainte. Se recapitulează succesiunea dansurilor, se stabileşte ordinea numerelor, coregraful dă indicaţii şi subliniază momente cheie. Cuplul dansează (ghidat pe alocuri de intervenţiile verbale, gestuale ale lui Căciuleanu) pe muzica cu teme celebre din Mozart în accepţiunea (aranjamentul muzical) lui Paul Ilea.
Surprizele se ţin lanţ la tot pasul – apar şi versuri eminesciene dar şi o vioară live (ce alunecă, pe alocuri, spre folclor românesc) care sprijină lin paşii dansatorilor. Un cuplu frumos, tânăr, cu mişcări ferme şi agile de dansatori profesionişti. Totul este atât de viu, jucăuş, punctat cu glume fine (Wolfgang Amadeus Ilea sau Paul Mozart ţine mereu isonul).
Pe lângă interpretarea vocală sau la diverse instrumente, Căciuleanu îi atribuie muzicianului Paul Ilea mai multe roluri în partitura coregrafică. “Neştiutorul de dans“ contribuie (pe lângă muzică) şi prin mişcare, atitudine la spectacol – şi o face într-un mod firesc, aducând prospeţime prin reacţiile sale naturale (este luat deseori prin surprindere de cerinţele coregrafului). “Amatorul în arta mişcării” este integrat şi asimilat firesc în întreg. Dansul este generos, îi primeşte pe toţi cei care păşesc înspre el, ca într-o sărbătoare a bucuriei.

Intriga şi punctul culminant sau Creaţia

Unul dintre momentele speciale ale acestui show este crearea unui moment, mai exact al unui minut de dans. Coregraful împărtăşeşte cu noi, la scenă deschisă – la fiecare nou spectacol pe care îl va pune în scenă, va încerca să construiască ceva nou, plecând de la inspiraţia de moment. Şi, astfel, participăm cu toţii la construirea unei coregrafii – vedem indicaţiile, exemplificările, cum creşte şi se transformă actul artistic.
Am intrat în intimitate, în laboratorul alchimistului şi asistăm la scrierea unei noi partituri. Timpul se dilată cu multe detalii, cu multe repetiţii şi reluări de elemente; la un moment dat ai senzaţia că te copleşeşte puzderia de informaţii, te toropesc concentrarea şi multitudinea faptelor şi reluările de pasaje. Dar, te scuturi degrabă şi îţi dai seama că aşa ia naştere, de fapt, cu multă sudoare, răbdare şi repetiţii, un demers artistic. Şi tu ai fost parte din el, ai asistat la facerea lui.
Limbajul pe care îl foloseşte Căciuleanu este comprimat, adus la esenţă, la origini. Se aseamănă cu limbajele primordiale care se exprimau prin sincretismul elementelor artistice – contopire de muzică, dans, cuvânt. Fuziune de elemente estetice diferite, de magie şi mistere.
GC2

Deznodământul

Finalul piesei este punctat de un dialog imaginar întruchipat de Căciuleanu cu sine: «Cine este Gigi Căciuleanu? Ce face Gigi Căciuleanu? Ce dans este acesta? Balet clasic, modern? – Nu. Un dans al meu.»
Urmează minutul de dans, prezentat pentru prima oară în întregime, da cappo al fine – moment la care participi activ, urmăreşti cu atenţie fiecare detaliu, pentru că ştii nuanţele, ai înţeles mesajul şi vizualizezi metafora, ca un întreg. Şi te bucuri de ceea ce vezi! Coregraful te-a purtat cu el, cu naturaleţe, prin toţi paşii muncii artistice şi nici nu ţi-ai dat bine seama dar eşti parte din misterul creator!
Rezultatul reprezintă un minut de dans care nu se va mai repeta niciodată! El se va transforma iar şi iar, la fiecare spectacol, cu fiecare audienţă va împărţi intimitatea conceperii unui minut artistic. “O clipă şi o eternitate”, aşa cum îşi vede artistul plăsmuirea artistică.
Spectacolul se apropie de final iar aplauzele se înteţesc repede. În aplauze, Căciuleanu coboară în mijlocul sălii şi aduce încet, la braţ, spre scenă, o doamnă micuţă, cu o siluetă fragilă… Este chiar profesoara lui, Miriam Răducanu, căreia i-a fost dedicat întreg spectacolul, făcut în tradiţia Nocturnelor 9 ½ (jucate în perioada comunistă la teatrul Ţăndărică/ supravieţuirea prin cultură). Cea care i-a deschis noi orizonturi tânărului dansator Căciuleanu şi l-a îndrumat şi încurajat să rămână el, în tot ceea ce face.
Şi, la un mic semn, învăţăcelul îşi invită „Măiastra’’ de 90 ani la dans… Silueta ei e uşoară ca un fulg, nu îşi arată nicidecum vârsta. Se prind încet într-un ritm uşor, cu mişcări duioase. Sala aplaudă încremenită la vederea acestui dans cald, neaşteptat, atât de intim şi firesc totodată. Cei doi se regăsesc pe scenă, parcă acolo le e locul. Se conectează imediat, ca într-un ritual ancestral, doar de ei ştiut, în ritmul dansului uşor. Dansul lor.

……………
Note utile:
Spectacolul Un minut de dans sau Uf!!! se va juca la Teatrul Mic, cu sprijinul Fundaţiei Art Production, în zilele: 3, 4, 27, 28 octombrie 2015.
Pe scenele bucureştene puteţi urmări coregrafiile lui Gigi Căciuleanu (în stagiunile curente): D’ale noastre (TNB), Fabrika (Teatrul Mic).
Despre Gigi Căciuleanu
Pentru cine îl cunoaşte mai puţin pe Gigi Căciuleanu, el are un CV impresionant. Punctez pe scurt: cunoscut la nivel mondial ca dansator şi coregraf, a studiat coregrafie în Bucureşti şi Balshoi, peste 250 coregrafii create, primeşte de 3 ori premiul Altazor (un echivalent chilian al Oscarului), a fost director la Teatre Naţionale din Franţa şi Chile, creează festivaluri, lucrează cu Pina Bausch sau Maya Plisetskaya, membru fondator al Consiliului de Dans Unesco, foarte multe premii, medalii, recunoaşteri.

Materialul a apărut iniţial în Ziarul Metropolis aici: http://www.ziarulmetropolis.ro/un-dans-al-meu-gigi-caciuleanu-50-ani-de-la-debut/

Fotografii: Ciprian Zincă