„Apa Vie” cu magie, de Ștefan Lupu (Teatrul Mic)

„Apa Vie” de la Teatrul Mic din Bucureşti este un spectacol de teatru-dans contemporan amuzant, alert, fresh, în regia lui Ștefan Lupu, pe un scenariu de Daniel Chirilă.

Pornind de la basmul „Apa Vie” după Frații Grimm, cu un scenariu inedit semnat de Daniel Chirilă, regizorul Ștefan Lupu construieşte un basm al zilelor noastre cu surprize la tot pasul, cu poftă de râs şi poftă de viaţă. Un spectacol dinamic, cald, cu umor de calitate, cu un vibe nou, proaspăt.
Reţeta sună aşa: se iau personajele din basm – Regele, cei trei Prinţi, se alătură apoi Bufon, Tradu-Călăul, babe-bârfitoare de la palat, Paji, Baba-Cloanţa şi bineînţeles, două făpturi speciale, Prinţesa Ne-bună şi Prințesa Bună.

Se adaugă apoi intriga: obţinerea miraculoasei Apei Vii (leacul vindecător pentru Rege) şi ticluirea probelor prin care trebuie să treacă Prinţii ca să obţină licoarea fermecată. Urmează complotul fraţilor mari şi aplanarea tuturor conflictelor cu ingredientul secret, iubirea.

Regizorul Ștefan Lupu preia elementele principale ale basmului şi le introduce în lumea sa specială (amuzantă, ghiduşă, creativă, fluidă, plină de culoare şi mişcare). Limbajul verbal şi non-verbal capătă valenţe noi, cu alăturări neaşteptate (gestică, mimică, rimă, sunete, pantomimă, dans, cântec etc.).

Limbajul rostit însemnă alăturări de cuvinte în rime cu tâlc, onomatopee, sunete rostite ori cântate, grupuri de silabe (fără sens dar cu accente, intonaţie şi frazare), expresii din vorbirea curentă, prescurtări din engleză, fraze participative (’’Aşa-i povestea’’), alăturări şugubeţe (’’Fraţii Petreuş, Grimm, Karamazov sau Fraţii Jderi’’) etc.

O lume feerică a zilelor noastre, dar totuşi în basm. Cu bine şi rău, cu probe de foc, cu mirare, cu trădare, cu dor, cu speranţă, cu încredere şi iubire.

Scenariul semnat de Daniel Chirilă punctează momentele în versuri, păstrând o dinamică alertă, spumoasă, într-o notă de ironii şi glume rafinate. Un umor jucăuş, spontan şi sprinţar asezonat pe alocuri cu expresii şi cuvinte din limbajul cotidian urban.

Cadrul scenografic este minimalist. Luminile şi proiecţiile/ video-mapping-ul, create de sătmăreanul Eranio Petruska, au un rol aparte, ca structură integrantă din spectacol. Proiecţiile îmbracă actorii, prelungesc cadrele sau le înglobează într-un mod dinamic, participativ. Nu sunt proiecţii doar de dragul proiecţiilor, acestea au întotdeauna un rol bine definit. Elemente din natură, desene geometrice (ca parte din pattern-ul cu care sunt îmbrăcate personajele sau dimpotrivă, care le singularizează), elemente grafice mişcătoare cu care actorii interacţionează etc.

Muzica originală este semnată de Mihai Dobre, ţine isonul personajelor şi punctează întâmplările, se mulează de minune pe celelalte elemente ale spectacolului.

Iar machiajul (Diana Ionescu, Raluca Ochiană) întregește cu vârf şi îndesat atmosfera feerică, de basm. Parcă-ar fi un melanj de fragmente din filmul Alice în Ţara Minunilor sau personaje aborigine Na’vi din filmul Avatar ori poate nişte minions sau poate poveşti neaoşe de Ion Creangă or Petre Ispirescu.

Spectacolul ţine treze atenţia şi participarea spectatorilor prin elementele surpriză (de facturi diferite): prezenţa unui scuter electric tip hover board, Prinţul mic care îşi pierde un pantof (asemenea Cenuşăreasei), cântece pe ritm de beatbox, ceaţă învăluitoare care te trece pe meleagul poveştii etc.

Actorii interpretează (majoritatea) mai multe roluri. Toţi actorii trebuie să recite, să danseze sau să cânte, precum într-un teatru tip musical sau de revistă (fără să fie vorba aici nici de musical nici revistă). Şi surprinzi în ochii lor (în special în scena de la final) bucuria de a face parte din acest spectacol.

Gabi Costin face un rol duplicitar, cu mult umor (Regele şi Piticul); sunt savuroase actriţele (au şi un duet împreună) Ana Bianca Popescu şi Alina Petrică (Prinţesa Ne-Bună/Sfânta Miercuri şi Prinţesa Bună/Sfânta Vineri); Oana Pușcatu în Baba Cloanţa ori Fantoma Mamei; Cezar Grumăzescu foarte sugestiv în rolurile de Bătrân/Bufon/Tradu-Călău; cei trei prinţi Marian Olteanu, Florin Crăciun, Rareș Florin Stoica.

Un moment hilar şi surpinzător este cel al pajilor (Alina Rotaru şi Andreea Alexandrescu) care au o conversaţie într-o limbă necunoscută, o limbă inventată, ludică (asemenea limbii păsăreşti) şi o apariţie originală, ’’de neuitat’’.

Elementele de coregrafie şi mişcare construiesc fluenţa şi cadenţa spectacolului, conferindu-i unicitate şi prospeţime, în contact cu elementele de vorbire.

Regizorul Ștefan Lupu (ce semnează şi coregrafia), a creat din ’’Apa vie’’ un basm surprinzător al zilelor noastre. Are poveste, are umor, are spectacol, are culoare, are surpriză, este alert, viu, feeric, te binedispune, este nou, este altfel.

Se simte şi în public munca la fiecare detaliu, a unei echipe tinere şi unite, ce a pus mult suflet.

Ar fi interesant de filmat publicul pe parcursul acestui spectacol (să vezi mirarea, bucuria, surpriza, curiozitatea, amuzamentul adulţilor care sunt ca nişte copii).

’’Apa vie’’ învie magia.

Următoarele reprezentații la Teatrul Mic, spectacolul APA VIE: sâmbătă, 7 martie și vineri, 10 aprilie 2020, ora 18:30.

APA VIE după Frații Grimm

Teatrul Mic București www.teatrulmic.ro

Regia/ Coregrafia: Ștefan Lupu
Scenariul: Daniel Chirilă
Compoziție muzicală: Mihai Dobre
Light design/ video mapping: Eranio Petruska
Concept machiaj: Diana Ionescu
Make-up: Diana Ionescu, Raluca Ochiană
Asistență regie: Daniel Chirilă

Distribuție:

Regele/ Piticul – Gabi Costin
Prinţul Mare – Rareș Florin Stoica
Bătrânul/ Bufonul/ Tradu-Călăul – Cezar Grumăzescu
Prinţul Mic – Marian Olteanu
Prinţesa Ne_Bună/ Sfânta Miercuri – Ana Bianca Popescu
Prinţesa Bună/Sfânta Vineri – Alina Petrică
Gloria/ Paji – Alina Rotaru
Baba Cloanţa/ Fantoma Mamei – Oana Pușcatu
Bogăţia/ Paji – Andreea Alexandrescu
Prinţul Mijlociu – Florin Crăciun.