”Mioritza” întreabă, la Green Hours, cu Frilensăr

Teatrul LUNI de la Green Hours aduce pe scenă balada Miorița într-o variantă modernă, reinterpretată de tinerii artişti de la Frilensăr, ce ridică o sumedenie de întrebări.

Mioritza este o piesă originală în peisajul artistic teatral bucureștean. Producția este semnată de ’’Frilensăr & Teatrul LUNI de la Green Hours’’ și face parte din proiectul TRISTORY (trilogia emoțiilor tradițional neînchipuite) alături de Mălăieș în călcăieș – povești urbanî (adaptare după Capra cu trei iezi) și #daughter sau Hadika Tsuki (adaptare după Fata babei și fata moșneagului și Fata cu potirul pe cap, basm japonez).

Conceptul spectacolului e simplu: se ia un text arhicunoscut (balada populară Miorița), cu toate simbolurile împământenite de când lumea și se adaugă, după gust, alte câteva balade (Baba Dochia, Meşterul Manole) și personaje cheie (Dumnezeu, Dracul și Doctorul), într-o îmbinare de graiuri populare străvechi alături de expresii din vorbirea urbană de zi cu zi (’’Ce ţi-a zis boss?’’). Se pune la foc iute cu niscaiva condimente secrete și se amestecă grabnic astfel încât toate gusturile pe care le știai să se transforme în ceva neașteptat (miturile se rup, ideile apar cu susul în jos, totul se re-compune).

Ce rezultă din acest melanj e surprinzător și stârnește multe întrebări. Dramaturgul Daniel Chirilă își propune să smulgă audienţa de pe meleagurile bătătorite ale clişeelor şi stereotipurilor apropos de miturile românilor învățate și memorate mecanic la școală, luate ca un dat. El schimbă perspectivele și forțează spectatorii să iasă din canoane, să privească din alte unghiuri faptele și poveștile. Dramaturgul construiește un limbaj nou (punând laolaltă o lume mitică, milenară alături de contemporaneitate, într-un amalgam de trăiri, limbaje, valori, tradiții).

Întreaga acțiune se desfășoară în jurul mioriței (întinsă, agonizând, în mijlocul scenei), toate personajele gravitează în jurul ei, inclusiv forțele ce guvernează totul, Binele și Răul. Și totul e stropit cu umor și ironie – miorița este spălată, coafată și i se face masaj şi stretching. Poate că ’’durerea de azi, fericirea de mâine’’. Doctorul de vârstă milenară (ca un doctor Faust, foarte bine interpretat de Loredana Cosovanu!), ține în permanență sub observație mioara, ca un gardian veșnic monitorizează semnele sale vitale (’’mioara are ritm cardiac crescut și a zis două vorbe’’) și trage nădejde că aceasta se va trezi până la urmă, cu ajutorul unui imbold, după cei 2.000 ani.

Toate personajele îl caută însă pe baciul moldovean, el deține se pare cheia piesei, răspunsul tuturor întrebărilor și rezolvările. Până și forțele atotstăpânitoare (Dumnezeu şi Satana) și alte personaje ancestrale sosite din alte balade (Manole și Ana, Baba Dochia), tot în căutarea ciobanului sunt. Poate că baciul simbolizează izbăvirea tuturor, precum Iisus? În acest ținut atemporal, poate că Omul este cheia răspunsurilor? ’’E lumea prea bolnavă și-un suflet nou îi trebuie!’’

În linie cu balada originară, există personajul moldovan (Ana) și ungurean (Pastorul) și muzica își păstrează rolul său bine definit – Miorița Frilensărilor prinde viață la auzul muzicii și dansului, așa cum ciobănașul a cerut să i se pună la cap fluierașele.

În introduce este anunțată existența a patru tablouri. În final asistăm însă doar la trei. Ultimul tablou rămâne nespus; este tabloul fiecărui spectator în parte, și-l scrie fiecare, după priceperea sa.

Tinerii actori (Loredana Cosovanu, Alina Mîndru, Tiberiu Enache, Dumitru Georgescu) se remarcă printr-un joc energic şi susținut. Se simte în spatele jocului motivația unei echipe; actorii se sprijină reciproc și se bazează unul pe celălalt. De urmărit pe viitor această trupă promițătoare de actori, alături de talentatul Daniel Chirilă, pe conceptul și textele căruia se bazează povestea originală. 

Piesa Mioritza, concepută de Daniel Chirilă, îndeamnă la căutare. Căutarea sensurilor și a semnificațiilor în poveștile ancestrale și chestionarea prezentului, cu tot bagajul pe care l-a strâns de-a lungul timpului. Mi-ar fi plăcut însă ca ițele metaforei să fie un pic mai desfăcute iar publicul să primească mai multe taine. Întrebările s-au croit cu repeziciune și au rămas suspendate în eter ca o sferă în imponderabilitate, mai greu tangibilă.

Rămâne însă frumusețea unui demers artistic foarte proaspăt, îndrăzneț, ca o gură de oxigen vindecător. Așezarea individului într-un alt context temporal și simbolic, ieșirea din contextul unor idei înrădăcinate, luate de-a gata, chestionarea prezentului și trecutului – este un exercițiu care face bine. Și o trupă vie de artiști talentați ce caută noi poteci și noi sensuri. Adică teatru independent care se încumetă să facă lucrurile altfel încălcând șabloane și canoane. Un altfel de energie și de discurs, un altfel de teatru.

Despre Frilensăr

Frilensăr este un grup de tineri artiști independenți din Iași (actori ce lucrează împreună cu dramaturgul și regizorul Daniel Chirilă, fondatorul grupului), adoptați de Teatrul LUNI de la Green Hours din București. Genul acela de artiști tineri și energici care fac lucrurile altfel, care îndrăznesc să exploreze teritorii nebătătorite.

Suflul de teatru tânăr reprezentat de Frilensăr (premiați şi la Gala Hop în 2016), și-a găsit găzduire, unde altundeva decât la Teatrul Luni de la Green Hours, primul teatru independent din București, locul în care în ultimii 20 ani (aniversați în decembrie 2017) au experimentat numeroși regizori, dramaturgi și actori care fac cinste scenei teatrale de astăzi. Teatrul Luni de la Green Hours condus de Voicu Rădescu a îndrumat generații de copii rebeli (precum copiii foarte creativi, uneori supradotați, aflați în școlile obișnuite, care nu își găsesc locul în băncile prea strâmte ale sistemului clasic de învățământ) iar acum lasă loc de joacă Frilensărilor.

Acest material a apărut inițial în Ziarul Metropolis aici: https://www.ziarulmetropolis.ro/mioritza-intreaba-la-green-hours-cu-frilensar/

Foto: Facebook Teatrul LUNI de la Green Hours