Spectacolul ‘’Laptele mamei’’ sau geometrie în spațiu. Kibbutz Dance #FITS 2018

Festivalul Internațional de Teatru Sibiu (FITS) ne răsfață an de an cu spectacole de dans contemporan unul și unul.
Dacă anul trecut s-a concentrat pe un nucleu de trupe de dans istraeliene, ediția 2018 vine cu ansambluri din multe colțuri ale lumii: de la Canada la Coreea de sud or Japonia la Africa de sud până la Israel, Marea Britanie, Spania, Belgia, Franța, Republica Moldova și bineînțeles, România.

Kibbutz Contemporary Dance Company (KCDC), companie cu o tradiție de peste 45 ani, a sosit anul acesta la FITS (a fost și anul trecut la festival) cu cea mai recentă producție a sa, Laptele Mamei (Mother’s Milk), coregrafia Rami Be’er, cu subtilul ‘’Cântec de dragoste pentru părinți/ A love song for parents’’. Spectacolul capată semnificațiile unei metafore-mulțumire pentru părinții coregrafului, pentru moștenirea umană și culturală pe care i-au transmis-o.

Este un spectacol despre viață, despre relațiile pe care le avem de-a lungul timpului și cum ne lăsăm tranformate de ele. Și, mai presus de toate, artistul scoate în evidență iubirea părinților, care ne veghează pretutindeni – în tot ceea ce facem ne este călăuză. Nu ne mai dăm seama de existența ei dar ea este acolo, în tot și în toate, ne formează și ne îndrumă pașii permanent.
Cu toate că dansul are un limbaj extrem de abstract, adevărații coregrafi meșteșugari știu să ofere acele indicii relevante, astfel încât să construim mai lesne povestea din dans.

Scenă simplă, ca o cutie neagră cu un candelabru atârnat în mijloc. În lumina difuză apare o pereche, el și ea, țes împreună mișcări delicate, ca într-un dans ritual parcă. Femininul și masculinul, împreună, mama și tata, plămădesc iubirea ce va fi transmisă mai departe.
Un dansator din umbră plimbă o lumină imensă, puternică, în jurul celor doi. Un far ce vrea să potențeze gesturile și să accetueze fiecare detaliu. Ca să nu uităm, să ni se întipărească în minte.

Fundalul sonor pregnant, alternează un ostinato ritmic (precum bătăile unei inimi) cu unul melodic, la pian. Și peste toate, ca într-o incantație, auzim câteva cuvinte rostite, care se tot repetă, ca o mantră magică.
Elementul de lumină (care punctează oamenii) și această frază cheie vorbită vor reveni pe parcursul întregii piese, ca un leit-motiv. Lumina și cuvântul dețin cheia de boltă a omenirii și, implicit, a iubirii (precum primele versete ce deschid Biblia, unde sunt amintite).
Treptat, rând pe rând, apare câte un dansator solist, apoi duo sau trio. Fiecare cu un gest anume sau o mișcare repetitivă care îl personalizează. Ele oglindesc relațiile pe care le dezvoltăm de-a lungul existenței noaste, cu oameni de factură diferită ce ne ies în cale. Apoi este societatea (apare pentru prima dată grupul de dansatori) care imprimă reguli și comportamente repetitive, mimetice.
Măiestria coregrafului Rami Be’er este ilustrată de felul în care construiește momentele de ansamblu, cu toți cei 19 dansatori pe scenă. Îmbrăcați în negru, sumar (fetele cu top negru, băieții cu cămașă descheiată sau fără, plus pantalon scurt), astfel încât să li se vadă cât mai mult trupul expresiv.

Cu o mână nevăzută coregraful așează fiecare element vizual precum piesele pe o imensă tablă și reușește să creeze câteva imagini care rămân întipărite pe retină. Gesturile dansatorilor, pozițiile sau mișcările sunt extrem de precise, clare, foarte vizuale și cu multă dinamică (interpretate cu o înaltă acuratețe tehnică de către dansatorii israelieni!). Apoi, cu aceste elemente esențiale, decantate, construiește în spațiu geometrii simetrice sau se joacă cu asimetrii.
Din punct de vedere al dificultății tehnicii implicate, spectacolul nu se înacadrează în branșa celor mai ridicate. Dar, din punct de vedere vizual, al formelor create în dinamică și a semnificației mesajului, spectacolul are o personalitate pregnantă.

Iată câteva dintre elementele vizuale predilecte ale coregrafului.
Repetiție și sincron. Dansatorii intră pe rând, în linie, de la dreapta la stânga, la distanță egală, interpretând aceeași mișcare. Repetiție și echidistanță în dinamică. După ce umplu scena, la distanțe egale, în aceeași pulsație, dispar rând pe rând (se prăbușesc din picioare, brusc, în dans), într-un minunat efect de ‘’dispariție’’ sau ‘’topire’’.
Pattern-uri în mișcare. O noua scenă – grupe de câte patru dansatori umplu scena, fiecare grup interpretând mișcările ei, ca într-un pattern unde se împletesc trei modele. Diversitate sau asimetrie din simetrii.
Elemente de compunere vizuală, echidistante, în dinamică. În mijlocul scenei în spate, rămâne o fantă, precum o ușă (negru pe negru). Pe aici intră pe rând câte un băiat (zburând spre stânga sau dreapta), desenând salturi ample, într-o succesiune anume. Treptat, în același ritm, urmând aceeași pași, intră toți băieții, umplând la unison scena.
Compunere în cerc sau în linie. Un alt element vizual puternic sunt ruperile bruște de ritm și fomă – planul cu toți dansatorii care umplu scena, la un semn aceștia se grupează ritmic, în mijlocul scenei, formând un cerc, om lângă om (cu brațele întinse în sus, pulsează ritmic).
Aceeași imagine puternică în care toți se deplasează brusc în dreapta scenei (dintr-o scenă de ansamblu, cu dansatori pe toată scena), într-un fel de șir indian (cumva o transformare vizuală dintr-o perspectivă în spațiu, în una în plan).

Foto: Adi Bulboacă

La fel, sunt create imagini sugestive ce simbolizează relații – în spatele unui bărbat stau înșirate mai multe femei în nemișcare, în aceeași poziție (cumva suma femeilor care au trecut prin viața sa). Sau imaginea unui cuplu – când fiecare dansează separat, în zona lui de scenă (simbolistică pentru singurătatea în cuplu, fiecare fiind în lumea lui). Coregraful face uz și de cuvinte punând pe tapet întrebări ascuțite: un dansator întreabă la scenă deschisă – Ce înseamnă compromis într-o relație? Ești pregătit pentru compromis? Poate cineva să trăiască alături de tine? Relație înseamnă două persoane sau e vorba despre tine? Despre tu cu tine?

Muzica întregește mesajele dansatorilor, o alăturare de câmpuri sonore de facturi diferite: de la celule melodice sau ritmice (cu precădere pentru interpretările solistice) la muzică cu inserții alternative-indie, rock, electronică, spre exemplu muzica trupei Tiny Fingers (pentru scenele de grup) sau muzică cântată pe instrumente de coarde sau pian, de inspirație clasică, precum acordurile artiștilor interpretate de Ólafur Arnalds și Alice Sara Ott.

Un rol special în spectacol îl are light-design-ul (gândit de coregraf alături de Lior Cohen), cu jocuri dintre lumină rece și lumină caldă (fără culoare, doar irizații de lumină albă – caldă sau rece). Prin simple schimbări de unghiurilor de unde vine aceasta, se creează altă perspectivă (lumina pornește de pe culoarele laterale, în succesiune, vine din podea sau din plafon – lumină în linie sau pe întreaga scenă) sau jocuri precum sală jumătate luminată, jumătate în penumbra. Mirajul tuturor cadrelor, este dat de frumusețea nuanțelor de semi-întuneric ce nu fac altcela decât să sublinieze mișcărilor trupurilor dansatorilor.

Laptele Mamei (Mother’s Milk) este un spectacol puternic, personal, în care coregraful Rami Be’er construiește în jurul noțiunii de iubire (având geneza în iubirea părintească) cu ajutorul unor elemente coregrafice extrem de vizuale (decantate de elemente de prisos) și desenează, sub ochii nostri, geometrii în spațiu din trupuri în mișcare.

Kibbutz Contemporary Dance Company
Mother’s Milk
Choreography by: Rami Be’er
Choreography, Stage Design & Lighting: Rami Be’er
Music: J.S Bach, James Blake, Tiny Fingers, Peter Sellers, Meira Asher, J. Johannsson, Dan, Romer & Behn Zeitlin, Olafur Arnalds & Alice Sara Ott, Nicolas Jaar, A Tobin, Les Claypool
Sound editing: Rami Be’er, Alex Claude
Costumes Design: Rami Be’er, Lilach Hatzbani
Artistic Director: Rami Be’er
Sound and Lighting: Lior Cohen

Dancers: May Assor, David Ben Shimon, Léa Bessoudo, Tristan Carter, Shani Cohen, Salomé Cynamon, Arianna Di Francesco, Niv Elbaz, Megan Doheny, Albert Galindo, Martin Harriague, Jin Hwan Seok, SuJeong Kim, Nathaly Kremer, Shelly Lemel, Ilya Nikurov, Nat Wilson, Jungwoon Jung, Yarden Oz, Anastasia Cheshun.

Foto: Kibbutz Contemporary Dance Company