”Fata Morgana” - comedie polițistă cu milițieni, regia Victor Ioan Frunză

Când ai văzut ultima oară o comedie polițistă bună?
Și unde mai pui, una cu parfum de comunism? Cu televizor alb-negru în care mai lovești din când în când, ca să meargă?
Inimoasa trupă coordonată de Victor Ioan Frunză a pus la cale un astfel de proiect la Teatrul Dramaturgilor Români, pornind de la un text extrem de amuzant publicat de Dumitru Solomon în 1978 (scris în perioada comunismului, când lupta cu cenzura se ducea tot mai greu).

Povestea
Un locotenent de miliție (care a investigat furturi de găini sau geamuri sparte pe la școli), secondat de o procuroare stagiară, încearcă să dezlege un mister, un caz cu greutate: dispariția unui intelectual (profesor de lingvistică) de la hotelul Minerva din București, camera 6.

Personajele
Investigația de mare amploare se petrece la hotel, chiar în camera cu pricina, unde tam-nisam apar personaje care mai de care mai pestrițe.

Directorul hotelului, care oferă mită în produse dar și în bani, e îmbrăcat în costum de culoarea oului de rață, cu pantaloni evazați, cămașă lucioasă neagră și cravată (visul lui era să fie agent de circulație, dar toate intersecțiile erau ocupate pe vremea când își căuta el un astfel de post).
Lucreția Borgia, ce lucrează la hotel, aspirantă la ’’striptisme’’, se oferă cu ușurință invitaților. Apoi apare Diana (ulterior și iubitul ei, sportiv), liceanca sexi care vrea să ofere favoruri în schimbul notei mari la bac.

Gemenii Castor și Polux, nepoții lui tov. director (’’cu nume de mamifere rozătoare’’, unul este ’’lemn’’ și celălalt ’’stuf ’’, unul sâsâit, altul bâlbâit, încearcă să ofere mită ca să ia bac-ul; unul vrea să afle întrebările, celălalt răspunsurile).
Personajul îmbrăcat în camuflaj, ‘’incognito’’, așa cum se prezintă, cel care știe ‘’toate intrările’’, și afirmă ’’mă faceți să râd și nu obișnuiesc’’.

Atmosfera
Persoanele care au trăit în perioada comunismului s-au transpus imediat în atmosferă, cu ajutorul elementelor din cameră, cu obiceiuri, prescurtări ori ticuri verbale.
Cu muzica Angelei Similea și a Mihaelei Runceanu la începutul piesei. Cu cartușul de Kent și puii congelați, cu omniprezentul plic de bani. Cu baxul de hârtie igienică reciclată, o singură variantă. Cu bananele sau cu salata boef ornată cu crizanteme de gogoșari, ouă fierte, măsline și pui prăjit. Cu lustra cu brațe, cu televizorul alb-negru cu butoane (fără telecomandă), cu mobila retro, cu apa caldă între anumite ore, cu telefon cu fir cârlionțat.

Actorii
Actorii intră în ritmul personajelor și comicul situațiilor cu replici care mai de care mai hazlii, trecând prin situații cu umor de limbaj și de situație, cu întâmplări penibile, dubioase sau dialoguri absurde. Totul într-un ritm extrem de alert, într-un du-te vino permanent.
Personajul principal, Carol Ionescu, își susține rolul cu foarte mult aplomb, pendulând cu mare viteză prin situații tensionate, ciudate, plinde de umor ori drăgăstoase. Dau viață unor situații extrem de amuzante, și le susțin pe măsură, actorii: Adrian Nicolae, Andrei Huțuleac, Nicoleta Hâncu.
Un spectacol extrem de viu, cu un puls alert. Un spectacol de o tipologie rară pe eșicherul teatrelor de la noi deoarece este greu de realizat – necesită o coerență foarte bună a textului combinată cu o prestație actoricească de excepție, cu actori într-o permanentă dinamică. Un spectacol spus ca dintr-o răsuflare, o cacealma hazlie într-o bulă de săpun.

”Fata Morgana” a smuls ropote de aplauze din sala arhiplină, cu râs pe înfundate, cu zâmbit în colțul gurii sau râs zgomotos, semnele unei veritabile comedii polițiste.

———–

FATA MORGANA
de Dumitru Solomon | Regia: Victor Ioan Frunză

Distribuția:
Carol Ionescu
Blanca Doba
Adrian Nicolae
Nicoleta Hâncu
Alin Florea/Sorin Miron
Alexandru Pavel
Corina Moise
Monica Odagiu/Daria Pentelie
George Costin
Andrei Huțuleac
Ilustrația muzicală: Andrei Huțuleac
Scenografia: Adriana Grand
Durata: 1h45 (fără pauză)
Teatrul Dramaturgilor Români – Calea Griviței nr. 64-66, sector 1.