Festival Enescu 2019, la final. Și marile orchestre ale lumii.

Festivalul Internațional George Enescu este unul dintre cele mai importante evenimente culturale din România, nu încape nicio urmă de îndoială.

Festivalul este conectat la scena muzicală internațională actuală prin cei mai relevanți muzicieni ai momentului care sunt prezenți și la București. Și nu sunt vorbe deșarte: cine ”răsfoiește” (online sau offline) o publicație de specialitate din orice colț de lume, o să regăsească nume de orchestre, dirijori și soliști din programul Festivalului Enescu. Ba, mai mult, acești artiști nu au venit o singură dată în țara noastră, ci revin la festival din doi în doi ani, atunci când are loc.

Eu sunt prieten vechi cu Festivalul Enescu, de 18 ani merg ediție de ediție, nu am ratat niciuna, iar în sălile de concerte ajung aproape zilnic în perioada festivalului. An de an fac ”maratoane muzicale” și mă străduiesc să îmi păstrez energia și atenția astfel încât să mă bucur de cât mai multe concerte. Pentru melomanii împătimiți, Festivalul Enescu creează un fel de dependență. Dependență de valoare și de frumos, la cel mai înalt nivel artistic.

Amploarea și calitatea atinse astăzi de Festival, îl poziționează drept o variantă central-est-europeană a BBC Proms. așa cum a menționat chiar directorul artistic al festivalului, Vladimir Jurowski, în cadrul conferinței de presă de pe 31 august 2019.

Festival Enescu 2019 a însemnat, pe scurt:
– în cifre ’’muzicale’’: 23 zile zile de muzică clasică, cu 3-4 concerte pe zi, peste 2500 de muzicieni cu 50 de naționalități, 84 de concerte și recitaluri și lista poate continua
– în cifre, orașe și țări: cea mai extinsă ediție a festivalului de până acum – 5 țări au fost găzdă evenimentelor asociate Festivalului Internațional George Enescu:  Germania, Belgia, Italia, Canada și Republica Moldova. Alături de acestea, 10 orașe din țară (în comparație cu 7 orașe participante la ediția anterioară), Sibiu, Cluj, Târgoviște, Piatra Neamț, Bacău, Iași, Târgu Mureș, Bârlad, Timișoara, Satu Mare.
– cifre și nume: 25 artiști în premieră în 2019 la festival precum Marion Cotillard, Kiril Petrenko, Mitsuko Uchida, René Jacobs, Diana Damrau, Joyce DiDonato, Rolando Villazón, Julia Fischer și Nobuyuki Tsujii.
– ‘’Lumea în armonie’’ sloganul Festivalului Enescu ajuns la ediția cu numărul 24
– În 2019 ne-am bucurat să vedem în program 32 de lucrări semnate de marele nostru compozitor George Enescu.
Am scris un material dedicat aici: 10 lucrări Enescu. Festivalul Internațional George Enescu 2019.
– Peste 400 evenimente asociate – adică 312 proiecte în afara sălilor de spectacol, ’’Orașul cântă’’ proiect susținut de Cantus Mundi, tururi ghidate, “Imaginile lui Enescu” – concurs național de art etc. ), plus 100 de evenimente în Piața Festivalului.
Astfel de evenimente sunt semnul unui festival viu, deschis spre lume, totodată prilej de primenire cu un public tânăr.

Am scris mai multe despre câteva proiecte aici: Festivalul Enescu prin oraș. 9 proiecte asociate.
– Plus proiecte gastronomice asociate, restaurante care au avut în meniu fie un preparat dedicat festivalului fie chiar un meniu întreg. Am scris despre un meniu cu 7 feluri de mâncare dedicat Festivalului Enescu, semnat de Chef Radu Ionescu la restaurant Kaiamo:
Festival Enescu by Kaiamo. Fine dining în 7 acte.

MARI ORCHESTRE ALE LUMII

Din multitudinea de concerte grupate în diverse categorii, mă voi opri cu o trecere în revistă a concertelor din seria ”Mari Orchestre ale Lumii”.

Pe scena Festivalui Internațional George Enescu au urcat anul acesta 10 orchestre mari străine:

• Concertgebouw Orchestra (olandeză)
• London Symphony Orchestra, LSO (britanică)
• 3 orchestre germane: Berliner Philarmoniker, Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin și Staatskapelle Dresden
• 2 ansambluri rusești: Sankt Petersburgh Symphony Orchestra, State Academic Symphony Orchestra of Russia “Evgeny Svetlanov”
• Orchestre National de France (franceză)
• Oslo Philharmonic Orchestra (norvegiană)
• Maggio Musicale Fiorentino Orchestra (italiană).

Muzicieni români.
Orchestrelor străine li s-au adăugat, bineînțeles, și trei orchestre românești: Orchestra Națională de Tineret, Filarmonica ”George Enescu”, Orchestra Națională a Radiodifuziunii Române.

Menționez și dirijorii români: Ioan Bebeșelea (concert pe 12 septembrie 2019 cu Orchestra Simfonică Academică de Stat ”Evgeny Svetlanov”), Ion Marin (07septembrie 2019 cu Orchestra Națională a Franței), Christian Badea (19 septembrie 2019, Sankt Petersburgh Symphony Orchestra).

Și, ne-am bucurat de prezența celor două pianiste de origine română, două Alexandre: Alexandra Silocea (stabilită în Viena, a fost prezentă pentru prima dată pe scena Festivalului Enescu, pe 11 septembrie 2019) și pianista Alexandra Dariescu, care a revenit la Festival, a susținut concertul pe 07 septembrie 2019.

ÎNAINTE DE CONCERTELE de la Sala Palatului
Așa cum se întâmplă la fiecare ediție, melomanii așteaptă cu nerăbdare să revadă muzicienii pe care i-au mai ascultat la alte ediții (fie că sunt orchestre, soliști or dirijori) sau să descopere noi personalități, sonorități de orchestre și să asculte anumite partituri sau compozitori preferați. Deseori poți auzi în pauzele concertelor conversații precum: ”L-ai văzut acum x ani pe dirijorul y?”, ”Orchestra aceasta a mai venit și acum x ani și a interpretat un Beethoven superb” etc.

Toată lumea era curioasă să asculte Berliner Philarmoniker și să îl vadă pe noul său dirijor, Kirill Petrenko (succesorul lui Sir Simon Rattle) care a preluat conducerea orchestrei din această vară.

Mulți dintre noi eram nerăbdători să ascultăm Concertgebouworkest și să îl revedem pe marele dirijor Mariss Jansons (care, din păcate, din motive medicale, nu a putut ajunge. LaterEdit: dirijorul Mariss Jansons ne-a părăsit, din păcate, pe 1 decembrie 2019), London Symphony Orchestra sau muzicienii renumiți care revin la festival precum Yuja Wang, Vasily Petrenko, Vadim Repin, Evgeny Kissin și lista poate continua.

Și bineînțeles, publicul l-a așteptat cu mare interes pe dirijorul Vladimir Jurowski, interpretările sale fiind extrem de apreciate în rândul publicului român. Pe lângă poziția sa de dirijor, funcția sa de director artistic este extrem de valoroasă.

În plus, am simțit importanța prezenței sale (pe lângă contribuția foarte importantă la selecția de lucrări și a numelor artiștilor aflați pe scenă, precum și dirijarea unor lucrări de referință) atât prin mesajele sale relevante transmise la conferința de presă în transmisie live cât și fizic, atunci când a apărut în sala de concerte iar oamenii își manifestau bucuria, l-au înconjurat și făceau poze cu dânsul. Coincidența a făcut să mă aflu chiar în preajma sa în sală și am avut bucuria unei astfel de întâlniri, cu o strângere de mână fermă și hotărâtă.

Vladimir Jurowski este o prezență artistică importantă pentru Festivalul Enescu căreia publicul român îi răspunde cu generozitate, pe măsura valorii sale.

Pentru mine, una dintre lucrările ’’must listen to’’ la Festival este Simfonia a treia de George Enescu. Interpretarea sub bagheta lui Vladimir Jurowski la ediția 2013 a Festivalului, a avut o influență foarte puternică asupra mea, a fost un Enescu copleșitor, am descoperit niște ținuturi noi, o frumusețe pe care nu o mai ”văzusem” până atunci.

Și mă bucur că Simfonia nr. 3 are un parcurs internațional așa frumos, după ce a fost prezentă în februarie 2015 în stagiunea londoneză cu London Philharmonic Orchestra pe scena Royal Festival Hall la Southbank Centre.

Iar drumul internațional al notorietății acestei simfonii continuă, aceasta a fost interpretată în septembrie 2019: pe 8 septembrie la Florența și pe 22 septembrie la Berlin (cu participarea Corului Filarmonicii George Enescu).

Anul acesta, pentru prima dată în festival, impresionanta partitură compusă de Enescu a fost interpretată de către două orchestre: Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin (dirijor Vladimir Jurowski, 5 septembrie) și Orchestra Maggio Fiorentino (dirijor Fabio Luisi, 17 septembrie).

De menționat, anul acesta programul Festivalului a integrat și multe opere în concert, dintre acestea, trei în premieră: Die Frau ohne Schatten de R. Strauss; Moses and Aaron de A. Schoenberg și Peter Grimes de B. Britten.

Concerte pentru PIAN și orchestra, seria Mari Orchestre.

Trec în revistă numele pianiștilor soliști și datele concertelor: Denis Matsuev (02 septembrie 2019), Evgeny Kissin (06 septembrie 2019), Alexandra Dariescu (07 septembrie 2019), Yuja Wang (08 septembrie 2019), Nobuyuki Tsujii (10 septembrie 2019), Alexandra Silocea (11 septembrie 2019), Leif Ove Andsnes (13 septembrie 2019), Nelson Freire (18 septembrie 2019).

Concerte pentru VIOARĂ și orchestră. Continui cu violoniștii soliști: Patricia Kopatchinskaja (concert pe 1 septembrie 2019), Julia Fischer (05 septembrie 2019), Ray Chen (12 septembrie 2019), Sergei Krylov (17 septembrie 2019), Vadim Repin (19 septembrie 2019).

CLASAMENTE ȘI TOPURI
Sonoritățile orchestrelor mari mă fascinează prin caleidoscopul de culori pe are le transmit. Prin detaliul nuanțelor, prin paleta atât de largă de trăiri pe care le pot înmagazina, de la sunete firave cu emoții abia șoptite, până la cavalcade năucitoare ca un ropot de sunete și zgomote, precum niște furtuni.

Orchestrele mari care au pășit pe scena Festivalului Enescu se află pe cele mai înalte trepte ale rafinamentului, recunoscute la nivel internațional.  Diferențierea dintre acestea se face pe niște paliere foarte fine cu multe linii subtile, cu tușe, nuanțe, accente.

Așa cum există soliști sau dirijori de prim calibru, există și orchestre încadrate în mai multe categorii. Personalitatea și sonoritatea unei orchestre se compune din extrem de multe lucruri: de la ”sunet” cu precizie, acuratețe, tehnică, la omogenitate partide, la muzicienii care intră în componența sa, la dinamică, rafinament registre, experiența și implicarea muzicienilor – cu seriozitatea studiului separat și împreună, partiturile abordate, expunerea și lucrul cu mai mulți dirijori etc.

Am ascultat toate orchestrele străine care au fost prezente la ediția 2019 (cu 2 excepții, mai puțin Orchestre National de France și Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin) și am fost atentă la detaliile legate de sonoritățile ansamblurilor dar și la alte informații precum componența orchestrelor (femei/ bărbați, muzicieni tineri, vârstă medie sau muzicieni maturi, cum poziționau registrele – exemple contrabașii în dreapta sau stânga scenei etc.)

Topul meu personal, un top 4 orchestre de la ediția 2019 Festival Enescu:
1. Concertgebouw Orchestra Amsterdam (pe care o găsesc cea mai rafinată și sensibilă orchestră)
2. London Symphony Orchestra
3. Berliner Philarmoniker
4. Sankt Petersburgh Symphony Orchestra

Concertgebouworkest Amsterdam are un sunet extrem de catifelat, cu un nivel de omogenitate și detaliu pentru fiecare partidă de instrumentiști cum rar poți întâlni (‘’toți cântă ca unul’’). Iar nuanțele foarte mici, de pianissimo la care ajung ei și emoția transmisă în acele zone, plus construcțiile extraordinare pe spații temporale extinse, cu acumulări graduale spectaculoase, te lasă fără cuvinte. O orchestră care adaugă planului rigurozității tehnice și foarte multă sensibilitate. Orchestra este foarte bine echilibrată, cu muzicieni bărbați și femei deopotrivă (provin din 25 țări!), la fel, este păstrat un echilibru între muzicieni maturi și tineri.

Am avut privilegiul să asist de câteva ori la repețiile orchestrei, înainte de spectacolele din România. M-a impresionat profesionalismul și atitudinea extrem de implicată a membrilor orchestrei în cadrul fiecărei repetiții. Țin minte cum, acum câțiva ani, pentru o anumită partitură câțiva muzicieni nu cântau. Aceștia însă nu au plecat în culise sau la țigară, nu s-au dus pe hol să vorbească la o cafea etc. ci s-au așezat frumos în sală și au ascultat cu maximă atenție ce repetau colegii lor, erau atenți la fiecare detaliu al repetiției. Respect!

Orchestra are o tradiție de 131 ani (cu prezeența a șapte dirijori principali în toată această perioadă). Directorul executiv Concertgebouw, Jan Raes (numit în 2008), a fost prezent în România și anul acesta, își termină mandatul la sfârșitul acestui an.

În prima seară a festivalului la pupitru dirijoral ne-am bucurat să îl vedem pe Cristian Măcelaru (numit, între timp, director muzical al Orchestrei Naţionale a Franţei) și concertmaestru, celebrul violonist român Liviu Prunaru!

London Symphony Orchestra LSO este una dintre cele mai prestigioase orchestre din lume ale cărei înregistări sunt de referință pentru istoria muzicii (se pare că este orchestra cu cele mai multe înregistrări din lume). Fondată în 1904 este cea mai veche orchestra din Londra. Sunetul orchestrei are o profunzime aparte, fiind extrem de cald și catifelat. Din 2017 Directorul Muzical al orchestrei este sir Simon Rattle, cel care a fost aclamat când a condus orchestra la deschiderea Jocurilor Olimpice din Londra 2012.

Orchestra Berliner Philarmoniker are un sunet rafinat extrem de precis/ sharp, ai impresia că fiecare instrumentist este un solist. Orchestra este alcătuită din muzicieni într-o proporție majoritară masculină (dintre toate orchestrele, cel mai mare procent de muzicieni bărbați aparține acestei orchestre). Orchestra cântă ”ceas”, ”impecabil”, cu extrem de multă rigurozitate și fermitate, cu un sunet ”masculin”.

Orchestra a fost fondată acum 137 ani (în 1882) și a avut 10 dirijori principali în această perioadă (inclusiv pe Sergiu Celibidache). De anul acesta Kirill Pentrenko este cel de-al unsprezecelea (urmașul lui Sir Simon Rattle).

Două orchestre extraordinare, și Concertgebouw și Berliner Philarmoniker și suntem extrem de norocoși să ascultăm în România în Festivalul Enescu aceste ansambluri de top care au programul deja construit și concertele vândute mulți ani în avans (sunt solicitați pe toate scenele importante internaționale), felicitări organizatorilor pentru efortul și munca lor!

În legătură cu sonoritățile orchestrelor, sunt mult dezbateri și discuții însă consider că, până la urmă, fiecare rezonează cu un anumit stil. Eu găsesc sunetul Concertgebouw cu mai multă profunzime și sensibilitate, mă regăsesc mai mult în stilul muzicienilor olandezi.

Citiți aici un material mai vechi, o comparație dintre Concertgebouw Orchestra (înainte avea în denumire și ”Royal” se numea Royal Concertgebouw Orchestra) și Berliner Philarmoniker: Cum sună cele mai bune orchestre din lume?

Sankt Petersburgh Symphony Orchestra are un sunet extrem de clar, limpede, dând dovadă de o muzicalitate aparte, am fost privilegiați să îi ascultăm la festival, au fost printre cele mai sensibile interpretări de concerte pe care le-am audiat.

Pe scenă Berliner Philarmoniker și LSO aveau mulți muzicieni cu experiență/ maturi, în componență, pe când orchestrele Concertgebouw și Sankt Petersburgh păstrau un echiibru între muzicienii tineri și cei maturi.

Cei mai buni dirijori.
Topul preferințelor mele la capitolul stilistică dirijorală este atribuit dirijorilor din școala rusă: Vladimir Jurowski, Vasily Petrenko, Vassily Sinaisky.

Vladimir Jurowski impresionează prin claritatea și profunzimea extraodinare la nivelul înțelegerii construcției partiturilor muzicale (care sunt transpuse mai departe, coerent, la nivel muzical) și totodată precizia și detaliul gesturilor sale, fără să uite de emoție și empatie. Corpul său devine emitent, gestica extrem de riguroasă cu pregătiri ferme, îl califică în topul dirijorilor la acest festival.
Vladimir Jurowski a dirijat ediția aceasta 2 orchestre: Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin și State Academic Symphony Orchestra of Russia “Evgeny Svetlanov”.

Vasily Petrenko, un alt reprezentant de seamă al școlii ruse de dirijat, are un vast registru al mișcărilor, cu bagheta ținută în repaus între degetul mare și arătător, cu gesturi rotunde și încheietura mâinii extrem de flexibilă, cu pauze de secunde în care dirijează doar cu privirea (cu mâinile ținute pe lângă corp etc.)

Doi dirijori adevărați conducători de orchestre, fascinanți prin prezență și atitidine, prin înțelegerea profunzimilor din partituri, prin muzicalitate și gestica asociată.
Vasily Petrenko a fost la pupitrul Oslo Philharmonic Orchestra (la ediția din 2015 Vasily Petrenko a dirijat Royal Liverpool Symphony Orchestra).

Pe locul următor îl numesc pe dirijorul Vassily Sinaisky cu o gestică mai puțin pregnantă pentru spectatori și mai mult înspre muzicieni. Un dirijor ce surprinde foarte mult detaliul și sensibilitatea fiecărei fraze muzicale.
Vassily Sinaisky a dirijat orchestra Sankt Petersburgh Symphony Orchestra.

Partituri care s-au interpretat de două ori la Festival Enescu 2019
Simfonia a treia de George Enescu a fost interpretată atât de Maggio Musicale Fiorentino Orchestra – dirijor Fabio Lusi cât și de Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin – dirijor Vladimir Jurowski. Personal, rămân atașată de versiunea interpretată de Vladimir Jurowsky.

Un alt moment special a fost interpretarea simfoniei numărul 5 de Ceaikovski, în viziunea Filarmonicii din Berlin și a celei din Oslo. Sub baghetele a doi dirijori de naționalitate rusă, ambii Petrenko. Berliner Philarmoniker ne-a dezvăluit o simfonie clară interpretată într-un ritm alert, pe când Vasily Petrenko cu Oslo Philharmonic au lăsat frazele din lirica melodioasă a lui Ceaikovsky să se construiască și să se așeze cu mai mult echilibru. Două versiuni impecabile din punct de vedere muzical pe care publicul le-a savurat.

3 Momente solistice de pian.
Foarte așteptată și aclamată, pianista Yuja Wang a uimit audiența cu momentele sale spectaculoase de virtuozitate în Concertul nr. 3 de Rachmaninoff. Un fel de forță a naturii, o mașinărie puternică pe care nu o mai poți opri, asta era impresia ascultând-o pe celebra pianistă.  Yuja este un spectacol, parcă nu te mai poți sătura ascultând-o și privind-o. Anul acesta ”spectacolul” apariției sale a fost întregit  de o rochie albă cu spatele gol (la fiecare apariție a sa pe scenă, pe lângă prestația artistică, publicul este curios și cu privire la ținuta vedetei.)

Un alt pianist, în altă zonă a expresiei, Nelson Freire ne-a arătat o perspectivă a detaliul unui sunet extrem de rafinat, în Concertul nr. 4 pentru pian și orchestră scris de Ludwig van Beethoven.

Pianistul orb Nobuyuki Tsujii, pentru prima oară la Festival Enescu, a fost o prezență copleșitoare pe scenă. Oare cum și cât studiază un pianist care nu vede, ca să ajungă la așa o performanță solistică?

După ce am auzit că după concert a așteptat în culise toți membri orchestrei ca să dea mâna cu fiecare în parte, am rămas fără cuvinte.

Momente și concerte surpriză
Recunosc, nu am mai ascultat în ultima vreme Orchestra Națională de Tineret, o știu mai degrabă din primii săi ani de formare. Prestația sa în cadrul festivalului a fost una cu adevărat valoroasă, cu un sunet plin, cu personalitate, pentru mine una dintre cele mai plăcute surprize de la Festivalul Enescu – o maturizare și o evoluție surprinzătoare, un mare bravo orchestrei!

Prima seară Concertgebouw Orchestra pe scena Festivalului Enescu l-a avut drept concertmaestru pe violonistul român Liviu Prunaru. Un mare ropot de aplauze s-a stârnit în sală la apariția acestuia pe scenă, a fost cu adevărat un moment emoționant.

Violonistul Laurențiu Dincă este singurul român din Berliner Philarmoniker. Pe 1 septembrie acesta a aniversat 35 ani de carieră, an în care va ieși la pensie. Solista Patricia Kopatchinskaja (născută în Chișinău) l-a invitat la bis alături de ea pe Laurențiu Dincă cu care a interpretat superba lucrare ‘’Baladă și joc’’ inspirată din folclorul românesc, scrisă de compozitorul Gyorgy Ligetti (născut și el în Transilvania, la Târnăveni). Un moment superb, cu multe aplauze de recunoștință și emoții!

A fost o ediție valoroasă a Festivalului Internațional George Enescu. Mă bucur să văd cum de la an la an se păstrează ștacheta calității muzicienilor și ansamblurilor care urcă pe scenă iar publicul din România poate asculta muzică de cea mai înaltă ținută artistică. Prin această calitate, Festivalul Enescu este recunoscut și valorizat și la nivel internațional, nu doar în țară (la această ediție am văzut cel mai mare procent de străini melomani prezenți în sălile de spectacole din București). Anumite orchestre străine aveau prezentate pe site-urile lor programul cu concertele pe care le-au interpretat la Festivalul Enescu și erau menționate și numele câtorva orchestre care urcă pe scena festivalului nostru (o modalitate de promovare și poziționare a festivalului nostru).

Mă bucur că festivalul s-a extins și în alte țări și mai multe orașe în țară și a adus alături mai multe manifestări conexe în jurul său în capitală, într-un fel de celebrare a întregului oraș.

Felicitări organizatorilor pentru susținerea cu succes a unei noi ediții a Festivalului George Enescu!

---

Menționez și câteva nume care fac posibil ca acest festival să se construiască la asemenea dimensiune și calitate: în special Artexim (în frunte cu directorul său, Mihai Constantinescu, și cu echipa inimoasă care lucrează cu atâta energie; plus directorul artistic Vladimir Jurowski), Art Production (echipa statornică de producție de foarte multe ediții condusă de Valerian Mareș plus Daniel Ivan, Tudor Mareș), comunicare DC Communication (Crenguța Roșu și echipa dinamică), fotografii dedicați (Alex Damian, Andrei Gîndac, Cătălina Filip, Andrada Pavel etc.), voluntari, tehnicieni și mulți, mulți oamenii care sunt vizibili mai mult sau mai puțin.

---

Adaug două materiale video #FestivalulMeu, mici interviuri despre Festivalul Enescu, materiale filmate în timpul festvalului (la intrarea în sălile de concert, pe holuri sau în pauzele de concert):
– O compozitoare, o tânără pianistă și un membru din echipa de organizare: Festival Enescu #FestivalulMeu – Sabina, Magda, Kira
– 3 violoniști (un student, un concertmaestru și un solist celebru): Festival Enescu #FestivalulMeu – 3 violoniști