Prima oară în Istanbul? Top +10 locuri & experiențe de pus pe listă.

Fiecare loc spune o poveste și vine cu o energie. Într-un fel te simți în Europa, altă mâncare de pește este Asia, Africa sau alte colțuri de lume. Una e să ai o vacanță într-un oraș, alta, într-o stațiune la mare sau în vârf de munte or vreun sat izolat în natură. Și lista poate continua. Unele locuri te copleșesc, altele te invită la cutreierat, spații mititele și zâmbitoare dau ghes la joacă, altele, precum cărțile poștale, dau tonul la contemplare, unele spații și oameni te umplu de energie, altele te săcătuiesc, în unele nu îți găsești locul sau nu vrei să zăbovești prea mult iar din altele ai senzația că nu ai mai pleca nicicând.

La sfârșit de iunie am petrecut câteva zile în Istanbul iar luna următoare am ajuns în vacanță în insula Creta. Două lumi cu arome diferite, pe alocuri, aseamănătoare. După mai bine de doi ani în care nu am trecut granița (din motive de pandemie și restricții), zilele acestea au fost ca un balsam. Rememorez momente cu ochii în pozele din telefon. Frânturi de stări și culori se întrepătrund în gânduri și în suflet. Încerc să decupez frumos și să le prind în năvod de cuvinte, ca să le fixez mai bine, pentru mai târziu. Ca într-un joc, întorc nițel clipa și îi fac un print screen. Un joc de oglindire a momentului sau o percepție a realității subiective, prin aburii stării de atunci.

Ce îmi vine prima oară în minte când mă gândesc la Istanbul?
Fofota permanentă, culori vii de condimente, rugăciuni ce răsună pe neașteptate și din drepta și din stânga ce te transportă parcă instantaneu într-o altă lume, una cu magie, ceaiuri turcești în ceșcuțe transparente plimbate în imponderabilitate pe tăvițe rotunde, sunete de pescăruși, parfum de narghilea și castane coapte, briza ușoară lângă valurile Bosforului, invitații fără sfârșit la degustare de rahat sau la terase, miros de colonie turcească, femei musulmane înfășurate în văluri precum niște umbre, un covor cărat în spinare, Kokoretsi savuroși, noaptea, la colț de stradă în dughene dubioase, stive de covrigi cu susan (simit) la vânzătorii ambulanți, savoare de măsline colorate, vitrine ticsite de baclavale în zeci de forme, fistic atât de gustos, cafea turcească la ibric.

Istanbul e un oraș cu suflet tumultos într-o întindere imensă (oficial, o populație de circa 15 milioane). Un amalgam nebun cu un ritm al lui, extrem de alert și viu. Un oraș ce îți pune permanent la încercare simțurile.

Istanbul e un amestec din mii de arome, culori, sunete, frânturi de viață puse laolaltă ca într-o vârtelniță. Un spectacol la fiecare pas. Depinde de tine cât vrei să îl cunoști sau cum te țin puterile să îl primești. Poate fi obositor, copleșitor, poate un puzzle misterios, poate fermecător etc. sau poate toate la un loc. Un oraș ca o carte de basme în care unele rânduri par amestecate.

Dacă ordinea, disciplina, simetria, liniștea și rigoarea fac parte din viața ta și nu te poți desprinde de ele, Istanbul nu e pentru tine. Firile curioase și în căutare de noi experiențe, aici se vor simți ca acasă. Istanbul e ca un iubit pasional și năbădăios care cere multă atenție, energie și oferă înapoi la schimb, în consecință. Totul depinde însă de tine, dacă vrei să îl cunoști și să vă împrieteniți.
Istabul are de spus povestea lui, nu lasă pe nimeni indiferent. Istabul înseamnă viață trăită din plin.

Cum vizita mea a fost una în care mâncarea a jucat un rol principal, curând scriu un articol dedicat bucătăriei turcești, cu recomandări de mâncăruri și băuturi, stai pe-aproape.

Vorba lungă, sărăcia omului, uite ce poți face în Istanbul. În majoritatea locurilor menționate am ajuns, sunt câteva însă  unde nu am reușit să merg (am avut o listă prea mare și zile de vizitat, prea puține), le-am lăsat și pe ele, poate te inspiră pe tine:

1. Vizitează Hagia Sofia și Moscheea Albastră.
Fără doar și poate, oricine pune piciorul în Istanbul, ar trebui să ajungă aici.
Sfânta Sofia are o istorie tumultoasă: secole la rând a fost inima spiritualității creștin-ortodoxe, a Imperiului Roman de Răsărit or Imperiul Bizantin, până în anul 1453, la căderea Constantinopolului (timp de 916 ani!), când turcii o transformă în moschee. A servit drept moschee apoi 482 ani, iar după anul 1935, la inițiativa lui Mustafa Kemal Atatürk, Ayasofya (numele turcesc pentru Sfânta Sofia) a devenit muzeu. Din iulie 2020, Consiliul de stat al Turciei a declarat ilegală decizia și edificiul a redevenit moschee.
Hagia Sofia a fost inclusă pe lista monumentelor patrimoniului mondial UNESCO. Momentan sunt controverse pe subiectul revenirii sale la statutul de moschee.

În Sfânta Sofia am avut parte și o experiență inedită: am prins începutul rugăciunilor (dar am fost poftită elegant afară, la scurtă vreme). Femeile musulmane au voie doar într-o mică parte a lăcașului, le-am văzut grupate în partea dreaptă, în spate. Bărbații stau în toată partea centrală.

La mică distanță de Sfânta Sofia, se află și Moscheea Albastră, numele oficial fiind Moscheea Sultanului Ahmed (în limba turcă Sultan Ahmet Camii) construită la începutul anilor 1600 în stil architectural islamic – clasic otoman.

Recomand să vizitezi ambele lăcașuri în aceeași zi. Verifică înainte care este stadiul renovărilor.
În iunie 2022 când am ajuns la Moscheea Albastră, era în renovare – am văzut o foarte mică parte, majoritatea pereților fiind acoperiți.

Organizatorice & tips:

– Verifică programul și evită orele de rugăciuni (turiștii sunt invitați afară și pot reveni după rugăciuni). Evită zilele de weekend dimineața când sunt cozi imense.

– Nu se plătește bilet de intrare la niciuna dintre cele două moschei. La Moscheea Albastră ți se sugerează o contribuție la final tur, dar este opțional.

– În orice moschee regula este să te descalți la intrare (sunt locuri speciale unde lași încălțămintea). Trebuie să ții cont și de codul vestimentar (paznicii fac o evaluare vizuală pentru toți vizitatorii). La intrare sunt haine/ materiale (femeile trebuie să aibă capul acoperit etc.), dacă aveți nevoie.

2. Alege o croazieră pe Bosfor.
La o scurtă căutare on-line, descoperi croaziere câtă frunză, câtă iarbă: plimbări de zi, la apus, de seară (cu cină și entertainment), croazieră cu audio app, hop-on-hop-off, cu iaht privat, tururi de zi cu diverse atracții incluse etc.

Eu am mers la Podul Galata și de acolo am răspuns primei invitații, primul vas care pleca. A fost o plimbare de o oră pe o ambarcațiune mare, cu etaj, fără mese incluse, la un cost accesibil (75 lire turcești adică 20 lei). Din păcate, nu am avut niciun ghid audio inclus, aș fi preferat această variantă.

3. Fă o plimbare în partea asiatică a Istanbului.
Pe apă te poți deplasa extrem de rapid de pe o parte pe alta a continentelor Europa-Asia. În aproximativ 20 minute am trecut în zona asiatică, cu un vaporaș care circula la intervale de jumătate de oră. Am plecat din Eminonu (stația aproape de Sultanahmet) și am mers la Kadikoy – o zonă cosmopolită, mai liniștită, diferită de partea europeană a Istanbulului (am avut senzația la un moment dat că sunt într-un orășel din Grecia). M-am plimbat pe străduțe cochete, cu magazine și terase care mai de care, am intrat în patiserii-cofetării unde am testat dulciuri pe care le-am întâlnit doar în zona aceea.

În această plimbare, recomand să mâncați musai la Çiya (sunt 3 restaurante pe aceeași stradă la 20 metri unul față de celălalt – Ciya Sofrasi, Ciya Kebap & Ciya Kebap 2), de neratat! Mâncare cu specialități turcești de pe întreg teritoriul țării, cu un meniu care se schimbă în fiecare zi (există și un meniu a la carte pe care îl puteți regăsi), produse proaspăt făcute și extrem de gustoase, la un preț accesibil. Luați cât mai multe meze și le împărțiți la masă.

Eu nu am încercat dar poate vă surâde ideea. Legătura dintre partea asiatică și europeană o face și Eurasia Tunnel (dat în folosință în 2016) care leagă pe sub apă, cele două zone – pleacă din Kumkapı Fatih (zona europeană) și ajunge la Koşuyolu, Kadıköy, în partea asiatică.

4. Mergi, bineînțeles, la Marele Bazar.
Una dintre principalele atracții turistice din Istanbul, Marele bazar (Kapalıçarşı – district Fatih) este unul dintre cele mai mari bazaruri acoperite, cu o istorie ce începe în anul 1455. Ca să vă faceți o idee de dimenisuni, aici se află peste 4000 magazine unde găsești tone (la propriu) de bijuterii din aur dar și haine (multe branduri de lux, cu semne de întrebare apropos de autenticitate), obiecte decor, iluminat, accesorii, obiecte piele etc. Magazinele sunt extrem de diferite, de la unele mari (pe aleile principale) la spații micuțe cu artizani (pe laturile mici), bineînțeles, comerț modern, unde poți plăti cu cardul. E un loc comercial, plin de turiști, dar nu ai cum să nu mergi la bazar, să simți energia negoțului. Intră în atmosfera locului și tocmește-te la preț.

5. Nu uita și de Bazarul de condimente.
Bazarul de mirodenii sau condimente poartă numele de Bazarul Egiptean (Mısır Çarșısı – district Fatih, cartier Eminönü) deoarece a fost construit în baza veniturilor provenite de la impozitele din Egipt (pe atunci, provincie otomană).

Ce te frapează când pășești în clădirea frumoasă este mirosul amețitor (de la tonele de plante, ierburi, fructe etc.) și bucuria de culori și forme care îți iau ochii.
Mult mai mic ca dimensiuni față de Marele Bazar, tot acoperit, aici găsești tot ce vrei și ce nu vrei în materie de condimente, ceaiuri, fructe uscate, rahat. Poți cumpăra condimente la suta de grame – produsele sunt vidate pe loc, în fața voastră, în pungi de plastic. Printre aceste magazine sunt și unele care vând și alte tipuri de produse.

În stilul tipic turcesc, în fața magazinelor stau vânzători care te invită să deguști variante nenumărate de rahat și te invită să pășești înăuntru. Odată ce ai intrat, te așteaptă altcineva, de data aceasta, cu ceaiuri la degustare. Și de aici începe aventura negocierii: texte peste texte haioase, de unde ești (bineînțeles, ți se adresează câteva cuvinte or fraze în limba natală – așteaptă-te la Hagi, Hagi, ,,ce faci” și alte surprize) și ești ademenit să testezi, într-o atmosferă în care să te simți bine și apoi, bineînțeles, să cumperi.
În exterior, pe laturile clădirii, sunt și tarabe cu măsline, brânzeturi și multe haine, obiecte decorative etc.

Nu recomand să mergeți la ambele bazaruri în aceeași zi, s-ar aduna cam multă ,,agitație’’. Accesul în ambele este gratuit.

6. Vizitează o fostă reședință a sultanilor!
În funcție de timpul pe care îl ai la dispoziție, poți vizita palatul Topkapı (zona Fatih) care a fost centrul administrativ al Imperiului Otoman în secolele 15 – 16 sau/ și Palatul Dolmabahçe (zona Beşiktaş, vis a vis de stadion, pe malul Bosforului) – la fel, centrul administrativ între 1856 – 1887 și anii 1909 – 1922, casă pentru șase sultani dar și ca reședință de vară pentru Mustafa Kemal Atatürk. Eu nu le-am trecut pragul, sper să le vizitez data viitoare.

Verificați cu atenție zilele și orele când muzeele sunt deschise. Pentru ambele palate se achiziționeză bilete, în funcție de zonele pe care vreți să le vizitați.

7. La pas pe podul Galata și o plimbare în piața Taksim.
Într-o plimbare la pas, de aproximativ 45 minute, poți ajunge pe jos în Piața Taksim, plecând din Eminonu. Podul Galata este plin de pescari iar ici-colo întâlnești vânzători ambulanți (în funcție de vreme, numărul lor variază).

Una dintre atracțiile culinare din Taksim, probabil ați citit și prin alte recomandări, este wet burger. Găsisem online un video care recomanda un anumit loc în piață – nu l-am mai găsit pe acela, nu mai există, în schimb sunt aproximativ zece chișcuri unul lângă altul care vând acest produs. Pe o latură a piaței Taksim sunt câteva chișcuri (unul lângă altul) care au wet burgers – un soi de bugeri ,,tratați’’ cu abur – chiflele capătând o textură atipică spongioasă, moale, care se ,,topește’’ în gură. Personal, nu pot să zic că mă dau în vânt după wet burgers (nu sunt nici fan burgers, la modul general) sau poate nu am ales locul care trebuie, însă toate variantele păreau la fel. Mă bucur că am testat, să îmi astâmpăr curiozitatea. Wet burger găsești în mai multe locuri din oraș, la un cost foarte mic (aprox. 4 lei a fost în Taksim un wet burger).

Piaței Taksim este recunoscută ca loc pentru desfășurare a demonstrațiilor de tot felul și a proteste politice. Tot aici puteți vedea și celebrul tramvai roșu (Istanbul nostalgic tramways – există o linie în zona europeană și una în zona asiatică).
Zona e recunoscută și pentru shopping – sunt străzi doldora cu magazine ale brandurilor celebre, care se regăsesc și pe la noi. Recomandarea mea este să mergeți (și) pe străduțele perpendiculare cu cele principale – unde o să găsiți mici magazine ale unor meșteșugari și artizani or artiști cu produse în serii mici (ateliere de sticlărie, arteliere de ceramică, bijuterii artizanale, piele etc.).

La întoarcere spre Galata, poți face o plimbare pe faleză – este și un mall de-a lungul falezei, construit pe orizonatală, cu mici clădiri cu design modern. Pentru variație, drumul înapoi poți să îl străbați pe sub podul Galata (pe lângă terasele restaurantelor).

8. Ce zici de un Hamam și o plimbare în parc Gülhane?
La o baie turcească nu am ajuns dar la Gülhane Park în zona Eminönü, cel mai vechi parc din oraș, da. După forfota din oraș, apariția acestei oaze verzi (numele parcului se traduce drept ,,casa trandafirilor’’) este mai mult decât binevenită. Nu mai adug că, într-o zi călduroasă de vară, vine și cu răcoare la pachet. În lunile martie-aprilie parcul este plin de lalele.

În plus, poți privi oamenii la plimbare, deopotrivă turci dar și turiști din toate colțurile lumii. Am tras cu ochiul și la familiile de localnici, unde poți vedea, din mici gesturi, statutul femeii în cultura tradițională musulmană. Unele femei purtau vălul islamic sau hijab, care lasă la vedere fața; dar am văzut și femei cu vălul care acoperă și fața și corpul (poartă diverse denumiri: niqab, burqa, sitar). Majoritatea femeilor (cu câteva excepții) purtau încălțăminte sport, chiar și la o burqa cu materiale prețioase.

9. Spectacolul Dervişilor rotitori sau zburători
,,Ceremonia Mevlevi Sama” (cunoscută drept dansul dervişilor, dervish/ Sufi whirling) se află pe lista UNESCO a patrimoniului cultural – Masterpieces of the Oral and Intangible Heritage of Humanity. 

Derviș este denumirea unui inițiat în ordinul sufi iar rotirea dervişilor este o parte a unei ceremonii religioase numită sama/ sema și reprezintă o călătorie mistică, o ascensiune spirituală către „Cel Perfect”.

Pentru mine un astfel de moment rămâne pe lista de investigat pentru data viitoare. Probabil că există multe variante comerciale dar sper că mai sunt și unele care se apropie de spiritul acestui ritual sacru.

10. Nu rata una dintre principalele atracții ale orașului, mâncarea!
Bucătăria turcească este recunoscută drept una dintre cele mai bogate și gustoase din lume. Varietatea e la ea acasă aici, găsești ușor atât feluri de mâncare pe bază de carne (mai puțin carne porc care este interzisă în cultura islamică) cât și cu legume. Istanbul este, de asemenea, un colț de rai pentru foodies, la capitolul street-food.

Încearcați musai felurile de mâncare cu miel, oaie, berbecuț etc, turciii sunt mari maeștri în gătirea acestui tip de carne. Multă lume strâmbă din nas (în urma unor experiențe rare și mai puțin plăcute) dar să știți că nu oricine știe să gătească carnea de oaie iar în Turcia e mare păcat să nu mâncați.

În cele câteva zile pe care le-am petrecut în oraș, am mâncat și ținând cont de lista de recomandări dar și intrând pur și simplu în diverse locuri. Și a fost bine, cel puțin, peste tot. Uneori, anumite restaurante pentru care nu aveam recomandare, au fost mai scumpe și cu mâncarea bună (față de celelalte cu mâncare extraordinară) dar niciodată nu am mâncat prost. Am testat de câteva ori și vinuri locale în restaurante, nu recomand, au fost și scumpe și slabe calitativ.

Curând scriu un articol despre ce am mâncat în Istanbul, între timp, pune pe listă câteva feluri:
Kebab, Balik Ekmek (la podul Galata), plăcinta gozleme, pide, lahmacum (pizza turcească), dolma (sarma) etc. și dacă ești temerar încearcă un kokoretsi. Și neapărat baclavale, kunefe, kadayifi, rahat, ceai și cafea.

Mâncarea cu spectacol. Pe lângă faptul că mâncarea e gustoasă,turcii știu să o și promoveze și să o pună în valoare. Urmărește femeile care prepară gozleme în unele restaurante sau terase (în zona centrală, turistică) – de obicei sunt la vedere, la intrare. Ia o înghețată de la o tonetă și bucură-te de trucurile cu mult zâmbet. În timpul zilei, urmărește spectacolul preparării sandvișului cu pește (Balik Ekmek) la podul Galata iar seara pe cel al Kokoretsi (sandviș cu pâine și mațe rulate rotisare, umplute cu organe de miel) – se face în două feluri, fie cu bucăți tăiate de carne, fie cu ele mărunțite foarte fin, pe plita încinsă. Delicii!

Istanbul este un oraș fascinant care pare inepuizabil! Mi se pare că am scris atât de puțin și aș mai avea atâtea de zis. Nu mai spun câte au rămas de explorat, de încă zece ori pe atât și tot ar mai rămâne sumedenie pe listă!