Taverna Georgia cea-cu-gust-bun, primul restaurant georgian din București

Ai mâncat mâncare georgiană? Eu nu!

În Georgia nu am ajuns și nici la vreun restaurant cu acest specific, prin alte zări. Și nici despre gastronomia locului nu știam mare lucru, recunosc. Doar cu vinurile georgiene am făcut cunoștință prin urbea noastră (în ultimii doi-trei ani au tot apărut prin meniuri).

Motive numai bune să merg la primul restaurant georgian din București. Dacă aveți informații că ar fi și altele cu acest specific, aștept degrabă detalii, să facem dreptate.

La catastiful meu de locuri noi, Taverna Georgia s-a deschis pe 1 aprilie 2023. V-am dat de veste în luna cu pricina pe canale de socializare și în articol (noutățile din gastronomie din aprilie, aici: Ce mai găsim bun prin oraș?).

Cum mă știți, eu scriu, scriu, dar, mai mult decât vorbe, îmi plac faptele, adică să merg să testez. Când e vorba despre mâncare, la mine nu-i de șagă, nu cred în ruptul capului pe nimeni și nimic, până nu gust cu simțurile din dotare. Și îmi place să fac antrenamente intensive de degustare, de mulți ani, ca să țin simțurile în priză.

Prima cină la restaurantul Taverna Georgia în iulie 2023 a fost cu ,,ahaaa’’ (în sensul cel bun), cum nu am mai simțit de ceva vreme. Nu că nu aș fi găsit mâncare bună în ultima vreme, prin alte locuri, dar aici a fost, altfel.

Mi-a atras atenția gustul cu personalitate al unei bucătării etnice pe care nu o știam, plus ingredientele de calitate și combinațiile dintre acestea. Și am simțit o ștachetă invizibilă care parcă spunea că nicio farfurie nu iese din bucătărie, fără să fie făcută ,,cu simț de răspundere”. După ani de bătut ,,locuri de mâncat” începi să dezvolți niște simțuri care doar adulmecă atmosfera, prinde privirile angajaților, un colț de față de masă, vesela, cât de tare e muzica etc. și afli multe. Și nu mai zic cum atenția oamenilor se oglindește într-o farfurie cu mâncare.

Să o luăm cu începutul: nu vă imaginați nu-știu-ce avioane. Este vorba de o mâncare gustoasă de tip comfort-food, fără să fie nu-știu-ce ingrediente exotice, dimpotrivă, majoritatea ingredientelor le-am  recunoscut. Mâncare ce are savoarea unei bucătării etnice pe care o descoperi – prin feluri mâncare, combinații de ingredinte și texturi, tipuri de brânzeturi specifice or ierburi, legume etc. din Georgia. Sau poate că surpriza a venit tocmai din faptul că recunoșteam toate ingredientele dar ele erau altfel ,,puse în propoziție”, în alte alături și tehnici.

Fără fasoane. Fără artificii. Fără scurtături. Doar mâncare gustoasă care stârnește bucuria și plăcerea și te îndeamnă să descoperi mai departe. Te îndeamnă să citești despre felurile de mâncare, să afli mai multe despre Georgia, cu viața, cultura și obiceiurile sale.

Dovadă că mi-a plăcut, este că, după cina din iulie, am revenit curând și în august, gustând alte feluri de mâncare.

Despre meniul de mâncare.

Plimbându-mă pe alei de internet am aflat că georgienilor le place să împartă mâncarea. Frumos obicei, îmi plac oamenii generoși cu farfuriile lor. Susțin acest obicei și zic mereu bogdaproste comesenilor care m-au însoțit vreodată sau o vor face cândva. Și ofer, la schimb, bineînțeles, liberă trecere la farfuriile mele.

Împărțiți mâncarea la masă! Și, cum să zic, e mare păcat să nu intri în atmosfera locului, cea georgiană (nu știm cum e, dar se poate descoperi pe strune de gust, arome și-alte cele) și să nu împarți frățește și sorește mâncarea așezată pe mijlocul mesei. Luați cu nădejde, nu o să vă pară rău.

Se mai spune că prietenii georgieni sunt pricepuți la pregătirea cărnurilor. Dar vă mai zic că nu se lasă mai prejos nici cu mâncarea cu legume, e risc mare să te lingi pe degete.

Bucătăria georgiană are influențe-influnțatoare de bucate turcești și rusești.

La o primă ocheadă prin meniul Taverna Georgia observi repejor că le place să folosească din belșug coriandrul verde, pasta de nucă dar și vinetele și ierburile (am remarcat deseori și tarhonul).

M-am bucurat să văd în meniu și carnea de miel (o regăsim, pe nedrept, în prea puține restaurante de pe meleagurile noastre; gătită corect și cu pricepere, este o carne extrem de gustoasă, în plus, nu are factori alergeni), pe lângă feluri cu vițel, pui, porc dar și sturion etc.

Fără glume și alte ghidușii, pentru informații cumsecade (cum se cade?) las aici categoriile din meniu.

Meniul Taverna Georgia (din luna iulie-august 2023, când am vizitat locul) se împarte în categoriile: gustări reci, salate, feluri principale, grătar (majoritatea de genul frigărui/  (porc vitel, miel, pui)/ or ,,Liulea’’ – din carne tocată, dar și cotlet de miel or vițel), supe, hincali, haciapuri, garnituri, sosuri, desert.

Meniul de băuturi – găsiți vinuri din Georgia dar și câteva din Republica Moldova și România, la sticlă dar și la pahar. Vinuri seci plus variante de vin demi-dulce. Dar și șampanie, vin spumant or Prossecco plus băuturi alcoolice etc.

Câteva detalii de la fața locului:

• Cel dintâi, mâncarea este sățioasă așa că, ajustați cantitățile. Bineînțeles, puteți lua la pachet ce rămâne (eu am luat la pachet după ambele cine, nu îmi place să risipesc mâncarea!).
• Aviz ne-amatorilor: folosesc în aproape majoritatea felurilor din meniu coriandrul verde și pasta de nucă (uneori nici nu mai sunt menționate, dar le regăsiți).
• Chiar dacă unele feluri sună asemănător cu ceva cunoscut (ex. salată de vinete), posibil să nu aibă nicio legătură cu felul de mâncare românesc. Apropos, salata de vinete e cu totul altfel de cea românească.
• Toată ceapa din salate or garnituri este ,,îmblânzită’’ înainte (nu este tăiată și pusă direct, așa cum facem noi).

Și nu uitați, puneți pe mijlocul mesei tot (și aperitive și feluri principale, dar și deserturile) și împărțiți mâncarea, fiți curioși să explorați!

Pe scurt, cum e mâncarea.

Mâncarea a fost de la bună în sus, din ce am încercat. Și, pentru că, deja am primit întrebări de la o parte dintre voi (după ce ați văzut poze pe stories) și chiar câțiva mi-ați scris de la fața locului că nu știați ce să comandați, las mai multe detalii și adaug poze și filmulețe, să vă fie mai ușor.

Dacă ar fi să recomand patru mâncăruri musai de încercat (din ce am testat până acum), ar fi așa:

felurile tradiționale – Haciapuri Adjarian (un tip de pizza georgiană)

și Hincali (colțunași mari cu porc/ vită, cu miel sau brânză),

plus Lobio cu nuci (fasole scăzută, foarte gustoasă) și

Salată de legume cu caș de capră și pesto din ierburi (pe cât de simplu, pe atât de bun). De aici aș începe masa.

Ce am mâncat.

Vă las lista extinsă și explicații cu ce am testat.

Rulouri de vinete cu pastă de nuci. Înseamnă fâșii subțirele de vinete (tăiate pe lung vânătă) rulate cu o pasta de nucă măcinată fin (și ei mai știu cu ce). Plus boabe roșii de rodie ici-colo, să însenineze culoarea în viață. Un început bun.

Lobio cu nuci se poate traduce ca un fel de fasole roșie bine scăzută. Fasolea avea boabe mici-medii, bănuiesc că e un soi de la mama și tata lor din Georgia.

Nu arată deloc spectaculos. Adică nicidecum nu-i de pus pe Instagram, ghinon pentru unii. Dar gustul? De-li-cios! În plus, Lobio a sosit caldă la masă, detaliu care i-a subliniat fiecare centimetru pătrat, romb, dreptunghi și alte cele, de savoare. M-am felicitat că am comandat-o. A doua oară am vrut să o iau iar, dar nu mai era disponibilă.

Salată de legume (tomate) cu caș de capră, ceapă roșie (blândă), frunze de tarhon și pesto din ierburi.

Această salată de tomate roșii a fost un fel de, cum să zic, Dumnezeu pe pământ. Și tocmai prin simplitatea sa și prin alăturarea de ingredinete de foarte bună calitate! Tomatele reci și gustoase, alături de un ulei su-peeeerb de floarea soarelui (bănuiesc, presat la rece) plus tarhon frunze proaspete și un pesto de ierburi. Combinația de tomate proaspete și tarhon este una pe care nu am testat-o până acum și, ce să zic, e de foarte bine! Brânza de capră nu era foarte sărată.

Iar gustul uleiului, oameni buni, m-a izbit în moalele papilelor! Adică recunoști, da, e ulei, mămică, ai mai mâncat de 26544756547 ori și totuși, ce gust rotund, bogat! Sau poate nu am mai mâncat eu ce trebuie de-a lungul timpului și am busola stricată.

Salată de vinete tocate. Este o salată de vinete total diferită față de cum o facem noi. Vinetele sunt tăiate fâşii lungi, amestecate cu pastă nuci, ardei gras, ceapă, rodie și frunze coriandru (nu sunt multe dar există, ici-colo). O salată fresh, cu dram de parte acidă, pe o bază de vinete – nucă – legume, în diverse texturi.

Pkhali asortate, cu spanac, fasole, sfeclă

Sunt trei grămăjoare sub formă de bile – un fel de spread-uri colorate, de întins pe pâine. Este foarte intersantă consistența lor, fără să aibă mult lichid și totodată păstrează texturile legumelor (unele aveau bucăți de frunze, legume, nu erau făcute piureuri fine). Era și ceva pastă de nucă pe acolo, fără doar și poate.

Hincali sau Khinkali este o mâncare tradițională din Georgia, un fel de găluște (sau colțunași, cum vreți să le ziceți) care sunt umplute cu carne tocată și, surpriza este că au și … zeamă în interior. O porție Hincali are trei bucăți. Hincali sunt în trei variante în meniu: cu carne porc/ vită, cu miel și cu brânză.

Un colțunaș e măricel (aproape că îmi acoperea palma) și se mănâncă cu mâna – ca să poți mușca din aluat și sorbi zeama gustoasă dinăuntru. Mi se pare mare meșteșug, super-tehnică, să rulezi așa formă, în plus, cu lichid înăuntru! Aluatul este bănuiesc, fiert, sau făcut la abur.

Haciapuri Adjarian – am mers pe recomandarea chelneriței, se pare că este varianta cea mai comandată dintre cele patru din meniu.

Haciapuri sau Khachapuri este un fel tradițional din Georgia, i se mai spune și ,,pizza georgiană” sau  ,,cheese bread’’. La bază este un aluat dospit în formă de bărcuță (cum sunt Pidele, dar altfel) cu un amestec de brânzeturi plus ou. Conține și sulguni, un tip de brânză de vacă din Georgia, căreia i se mai spune și ,,pickle cheese.” Ni s-a explicat că georgienii, ca obicei, amestecă conținutul de deasupra și apoi mănâncă cu mâna, rup bucată cu bucată.

Din ce am observat pe la mesele vecine, celelalte variante de Haciapuri arată ca niște pizza, cu forma rotundă, nu au formă de bărcuță/ Pide.

Ciaşuşuli. Este un fel de tocăniță cu bucățele de carne de vițel (foarte fragedă, gătită lent), roşii, ardei, ceapă, usturoi și garnisite deasupra cu frunze corindru. Vine fierbând la masa, tocmai scoasă din cuptor, într-un vas de lut.

Frigărui de miel (carnea destul de fermă, cu puține condimente) – vin însoțite de câțiva cartofi, ceapă și sos roșii foarte puțin picant.

Sos Adgica roșu picant. Dacă tot erau în meniu, am testat de curiozitate și unul dintre cele trei sosuri (mai era unul cu corcodușe iar altul cu roșii-bucuioc-coriandru). Un sos cu roșii, ardei gras și ardei iute – după gustul meu zona mediu-picant, dar spre zona superioară. Era un sos diferit de cel de la frigărui. Ambele sosuri erau proaspete, cu gusturi distincte, se simțea că sunt făcute de ei.

Șoti – chifle de casă. Este un fel de focaccia (ca înfățițare) dar cu un gust ușor dulceag (am bănuit că au adăugat și un pic de zahăr).

Prăjituri. Am testat trei dintre prăjituri. Recunosc, pentru mâncare aș reveni la Taverna Georgia dar prăjiturile nu se află printre preferințele mele, nu sunt genul meu; dar am apreciat gustul lor simplu ,,de casă’’.

Prăjitura Napoleon. Napoleon de la Taverna Georgia este o variație la prăjitura noastră Cremșnit sau Cremeș. Foile erau însă mult mai fine, aerate și foarte sfărâmicioase și formate pe rotund. Înăuntruu era crema care avea o consistență mult mai densă și foarte dulce (din bănuielile mele este o rețetă cu lapte condensate sau ceva similar) față de cum o facem noi la Cremșnit.

Prăjitura Izo. Nu era menționată în meniu dar ne-a fost recomandată de ospătar: numele său vine de la numele unei bucătărese, Izolda. Este o alternare de blat pufos, cremă de ciocolată și cremă vanilie.

Cake cu vișine era prezentat în meniu, dar avea o înfățișare cum nu mă așteptam – o bază cu blat pufos și o cremă fiartă de lapte și vanilie (se pare că le plac cremele fierte cu lapte și ou, genul de cremă de patiserie, dar le fac într-o variantă mai densă), plus un jeleu cu vișine și fructe ici-colo.

Apropos de capitolul prețuri, vă las câteva repere:

gustările reci (majoritate sunt între 26-46 lei, dar era și un fel de pește mai scump, sub o sută lei însă), salatele sunt între 24-54 lei, fel principal 28-84 lei, haciapuri de 400 or 600 gr înseamnă între 40-70 lei etc.

Pentru cine nu a obosit de la atâta citit, sau poate dorește să știe mai multe mai las aici câteva informații.

Alte detalii de la fața locului.

• Bucătărie – partea de panificație și deserturi (locul unde se prepară pâinea, haciapuri, plăcinte etc.). Chiar la intrare în curte, o să vedeți un fel de container cu geam, acolo este amenajată zona de brutărie (restul bucătăriei este în clădire). După prima masă gustoasă am vrut să spun neapărat mulțumesc și m-am apropiat de ,,templul” unde s-a plămădit o parte din mâncarea-bucurie. Acolo erau două doamne, mi-au spus că sunt de origine din Georgia, cu care m-am înțeles în limbajul semnelor amestecat cu tot felul de cuvinte din limbile lumii. La a doua vizită, tot dânsele erau la bucătărie. Am îndrăznit să le întreb dacă le pot face o fotografie și mi-au confirmat cu zâmbete. Respect pentru munca din bucătărie, mă înclin!

• În restaurant este personal atât din România cât și Georgia și Republica Moldova. Eu am nimerit o doamnă foarte drăguță, româncă, ambele dăți (dar au mai trecut pe la masă și alți ospătari, tot români). Picolii am bănuit că sunt din Republica Moldova și zone slave, după accent.
• Sunt seri de vară în care pe terasă este și muzică live (covers).

Unde este restaurantul, cum este locația.

• Restaurantul îl găsiți în zona Armenească, undeva în spatele bisericii Armenești din București, pe strada Silvestru 3. Mi s-a părut simpatic ca un restaurant georgian să se afle în cartier cu numele vecinilor săi (Georgia și Armenia sunt vecine pe hartă).
• Cum intrați, veți descoperi în stânga o terasă spațiosă acoperită (sunt pe mijloc și niște frunze și ciorchini de struguri din plastic, dar se pot ignora) iar în dreapta este clădirea restaurantului. Restaurantul se întinde pe două etaje într-o casă veche cu plafon înalt (cu picturi pe pereți, obiecte georgiene, chiar și un costum specific etc.), împărțit pe saloane.

Iar la mijloc, sufletul locului, între terasă și clădire se află o parte din bucătărie (partea de brutărie) amenajată într-un container. Nu este un restaurant mic, dimpotrivă, e spațios.

Locul este condus de un om cu experiență în domeniu, Anatol Ivanovici Contridze (aflat la o respectabila vârstă de 82 ani!), care a coordonat peste 17 restaurante în diverse țări și continente, în Ucraina, Grecia dar și în Japonia.

Am găsit un interviu fain cu dânsul (l-am recunoscut și la restaurant, era acolo la ambele mele vizite), semnat de scriitorul Vasile Ernu (care declară că este un mare fan al Caucazului și peninsulei Crimeea) în Libertatea, puteți citi întregul material aici. Mi-au rămas în minte niște citate din material: ,,Totul se rezolvă dacă există pace și bune intenții.’’ Domnia sa mai spune în interviu că „Românii au încă probleme cu ospitalitatea. La bucătărie și servicii mai aveți de lucru”.

Echipa din București este una care a lucrat la un restaurant georgian din Ucraina Kiev. Cu alte cuvinte, războiul din Ucraina i-a făcut pe acești oameni să își caute altă casă.

Georgia, un pic de poziținare în spațiu:

Georgia are deschidere la Marea Neagră, este străbătută de Munții Caucaz și se află la intersecția dintre Asia și Europa, între Turcia și Rusia (printre vecini și Armenia și Azerbaijan), cu o populație spre 4 milioane locuitori.

Georgia ,,locul de naștere al vinurilor’’.

Sunt numeroși istorici care susțin că Georgia este patria unde s-au născut vinurile – prin metoda fermentării boabelor de struguri.

Se pare că țara păstrează și continuă această tradiție – chiar și în prezent, mulți producători folosesc pentru vinificare vase mari/ amfore de lut îngropate în pământ, așa cum utilizau strămoșii lor, cu o intervenție minima asupra procesului (vinuri naturale).

Că sunt primii, printre primii, pe locul cinci, nouă sau 82 etc. care au făcut licoarea bachică, nu cred că ar trebui să ne dea mari bătăi de cap. Cert este că există tradiție în acest sens și în Georgia se fac vinuri bune. Este, de altfel, o tendință și în lumea restaurantelor (și cele din topuri precum The World’s 50 Best Restaurants or Michelin) din întreaga lume, să aibă în meniu vinuri și din acest colț de lume.

Mă bucur că există și în București un altfel de loc ,,cu gust”, cu bucătărie etnică din Georgia!

Și mă bucur că avem ocazia să ne intersectăm cu altă școală de gătit și cultură și alte standarde de gust/ sau horeca.

Sunt curioasă să testez și supele dar și alte mâncăruri din meniu. Pe data viitoare, Taverna Georgia!

Poftă bună! Vă aștept cu feedback, voi ce ați testat, ce v-a plăcut?

---

Credit foto: toate pozele De Corina Blog

---

Copyright – Textele, pozele și ideile prezentate pe acest blog pot fi reproduse doar cu menționarea sursei (marcați paragraful citat, nume blog + link blog).

---

Acesta nu este un articol sponsorizat, sunt opinii subiective în urma experienței a două cine la Taverna Georgia din București, din iulie și august 2023.