Prieteni. Și de sărbători.

111

 

Sunt într-un tren ce merge spre capitală. După Crăciun. O zumzăială de fundal șade braț la braț cu o cochetă lentoare. Marea lentoare de după Crăciun.

Același vechi Crăciun cu mese larg întinse și cadouri împachetate frumos. Cu familii, rude și vecini. Cu miros de cozonac și vin fiert cu scorțișoară sau țuică cu piper. Și sarmale și fripturi și cârnați, ce se luptă pentru supremație la aceeași masă. Obiceiuri ce vin ciclic, șabloane, parte din noi. Uneori obosim când ne gândim la ele… prea multă mâncare, prea multe rude, prea mult zăcut. Dar, ca într-un carusel, ele re-apar. Cu dragostea necondiționată, cu obișnuințe și imperfecțiuni, cu salata de boeuf, cu exagerări, cu râs zgomotos, cu o vorbă aiurea, cu vizite nedorite, cu paharul în plus. Pe căi neștiute, bateriile sufletului se încarcă wireless în aceste locuri, la ceas de sărbători.

Dar sărbătorile sunt și despre altceva. Despre prieteni. Parcă mai apropiați unii de alții, cu toată comunicarea virtuală, ’’pe furiș’’ (fugiți din mijlocul hărmălaiei de lângă brad). Cu mesajul prietenei din State (cu doi copii și casa plină de musafiri) care își face timp să îți scrie două cuvinte, lângă platourile de prăjituri. Cu prietenul care s-a dus în țară la socri și îți dă un telefon scurt, pentru că s-a gândit la tine. Cu poze din tren cu primii cozonaci, mai bronzați, dar ce izbândă. Cu vizita scurtă de zece minute să îți aducă un cadou și o strângere în brațe. Sau cu un mesaj de gânduri bune pe messenger, de la un om cu care ai fost pe munte o singură dată anul acesta sau cineva, de la un curs. Sau o poză cu un nou membru în famile, un cățel. Sau prietena din Australia care îți trimite poze cu casa decorată de sărbători. Și vorba bună pentru prietenul divorțat sau prietena însărcinată.  Și vine și mesajul prietenilor care te anunță când sosesc în țară și urmează să vă vedeți.

O rețea de fire invizibile care conectează oameni, prietenii, mai vechi sau mai noi. O rețea invizibilă de gânduri bune, compasiune și bucurie care circulă fără stavilă la mii de kilometri sau la minute distanță. Fără niciun interes, fără scopuri ascunse, fără ’’așa trebuie’’. Oameni ce oferă un umăr pe care să te sprijini, o zgâlțâire atunci când e nevoie sau o vorbă bună, sau pur și simplu vor să vadă ce faci, indiferent de anotimp, de timp, timpuri și distanțe. O rețea magică, nu doar de sărbători.

Ce de iubire, ce de primenire de suflete!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *