Alertă de mâncare nepaleză. După Aditi’s, un nou restaurant: Machhapuchhre, pe Titulescu.

Odată cu creșterea numărului de muncitori sosiți de prin alte zări, cu precădere din Asia, au început să își facă simțită prezența în capitală tot mai multe locuri cu mâncare asiatică. De la gherete, chioșcuri cu vânzare la geam etc. cu mâncare street food, până la terase modeste, dar și restaurante. Majoritatea sunt spații mici pe care le descoperi printre străduțe, prin cartiere, dar și în zone centrale (Amzei, Izvor etc.). Dacă, inițial, clienții erau cei din comunitățile de asiatici, încet, încet, mâncarea se răspândește și în rândul localnicilor.

Restaurante asiatice (japoneze, chinezești, indiene, thailandeze, vietnameze etc.) sunt în capitală de mulți ani, când e rost însă, pe mal dâmbovițean, de trufandale precum restaurant cu specific nepalez, pofta unui foodie crește la cote alarmante.

Deschiderea, în vara lui 2021, a restaurantului nepalez (de fapt, o terasă modestă) Aditi’s kitchen la Hala Traian din București a provocat mare vâlvă în rândul pasionaților într-ale gusturilor. Numai citind câteva postări în social media (cu detalii despre meniul bogat, cu carne de oaie în program și ploaie de condimente), îți lăsa gura apă, iar curiozitatea, cât casa.

Chiar dacă nu am călătorit în Nepal or India (ci doar pe la vecinii din Thailanda și Cambodgia) sau poate tocmai de aceea, abia așteptam să explorez arome și gusturi din acele ținuturi.

Daaaar, până m-am învârtit, m-am sucit, într-un final, am ajuns la Aditi’s kitchen în februarie 2022 – între timp se mutase într-un spațiu nou în Berceni, pe Alunişului 47. Acolo, lucrurile nu mai corespundeau cu cele auzite. Meniul era extrem de scurt, doar feluri cu pui și legume și, la pachet, cu post-gust de monoglutamat de sodiu în bucate. Am scris despre ce am mâncat, peripețiile cu găsirea spațiului, aici: 21 locuri noi deschise în 2021 București.

Am și actualizări de informații – de curând mi-a scris cineva că a trecut pe la Aditi’s (septembrie 2022) și era același meniu restrâns. Dacă aveți informații că se mai schimbă lucrurile, m-aș bucura să îmi dați și mie de veste, să vedem ce se mai întâmplă acolo.

Timpul trece, comunitatea asiatică crește și, firesc, vine, vine și mâncarea odată cu ei, spre bucuria papilelor unora dintre noi. Sau trăiască globalizarea și înfrățirea dintre culturi!

Anul de grație 2022 și iată că a apărut un nou loc cu specific nepalez, ce se încadrează la categoria restaurant.
În luna august am auzit de locul nou, deschis pe bd. Titulescu (oficial, s-a deschis pe 6 august 2022).

De data asta nu am mai pierdut vremea, și după ce m-am întors dintr-un periplu prin țară, la început de septembrie, am dat fuga la locul cu pricina.

Restaurantul nepalez se numește Machhapuchhre, da, greu de pronunțat, d’apăi să mai ții și minte, își spune Asian restaurant and bar, adresa Nicolae Titulescu 81-87.

L-am întrebat pe prietenul Google ce înseamnă numele locului: Machhapuchhre este un vârf de aproape 7000 m altitudine, o prelungire a lanțului muntos Annapurna, Himalaya. Muntele este considerat unul sfânt, închinat zeului Shiva. Accesul alpiniștilor pe acest munte este interzis (nu se dă permis de escaladă pentru această zonă), iar, oficial, nimeni nu a ajuns până în vârf. Muntele are pereți aproape verticali, vârful său dublu seamănă cu o coada de pește și mai este numit Matterhorn din Nepal.

Unde este și cum arată locul. Restaurantul este situat la bulevard, pe Nicolae Titulescu 81-87 – îl reperați usor, se vede numele la intrare, are geamuri mari, neacoperite [actualizare info, mulțumesc cititorilor care mi-au scris! Între timp, geamurile au fost acoperite]. Ca repere, între Ana Pan și Băcănia Trei.

Înăuntru sunt opt mese albe, rotunde, cu scaune albe de lemn, parchet laminat, pereți albi, totul nou (un aer de stil Ikea, un interior atipic pentru un restaurant nepalez). Locul nu are terasă.

La intrarea în restaurant, în dreapta, stă cu mândrie steagul nepalez pe un perete (și la Aditi’s steagul era prezent). În dulcele stil asiatic, de alăturări de elemente de tot felul, sunt și simboluri cu iz european – un tablou cu Gioconda și unul cu căluți, să ne simțim ca acasă. Și-un zâmbet îngăduitor la pachet bine-primit.

Atunci când am ajuns la restaurant, majoritatea meselor erau ocupate de nepalezi (ori asiatici); treptat, au sosit și mai mulți români. În poze, un moment de ,,respiro”, înainte să se umple restaurantul.

De Corina Blog - restaurant Nepal asiatic Machhapuchhre în București

Restaurant Machhapuchhre București.

Meniu și mâncare, plus comunicare. Dacă la Aditi’s kitchen comunicarea în englezo-româno-nepalezo-limbajul-semnelor a fost mai greoaie (bineînțeles, ajungeai la un rezultat, în cele din urmă), aici lucrurile au mers mult mai ușor.

O doamnă simpatică, volubilă, de origine din Nepal (cu care am vorbit și la telefon, când am făcut rezervarea), zâmbind tot timpul, a explicat și într-o limbă română (stă de zece ani în România) și în engleză felurile de mâncare.

Momentan sunt patru pagini de meniu scris în engleză și română (cu stângăciile unor vorbitori de limbă asiatică). Verificați însă să aveți toate paginile, la mine nu au fost inițial toate, m-am bulucit să comand cât mai multe din meniu și apoi nu știam ce să mai adaug, să cuprind și din noua listă.

Cât despre ofertă, stați liniștiți, aveți, cu siguranță, din ce să alegeți.

Momo, Samosa, De Corina Blog - restaurant Nepalez asiatic Machhapuchhre în București

Momo carne porc, varianta prăjită și Samosa vegetariană.

Meniul are multe variante de Momo – erau aproximativ zece tipuri. Momo sunt un fel de colțunaşi (mici, o singură înghițitură, făcuți de mână) cu sos alături și sunt specifici zonei Nepal, Tibet. Momo sunt și cu carne tocată dar și vegetarieni, cu legume și spices.

Modul de preparare pentru Momo poate fi: la abur, prăjiți ori în supă – găsiți toate variantele la Machhapuchhre. Cei fierți și prăjiți vin pe platouri de 10 bucăți, la supă nu știu, nu am luat.

Toate variantele de colțunași, plăcințele, sau cum vreți să le spuneți (Momo și Samosa), sosite la masa erau făcute cu mâna, imperfecte ca formă (semn bun, nu erau din pungulițe, făcute industrial) și au venit însoțite de sosuri diferite cu arome mii, care le completau.

Plăcințelele prăjite Samosa (cu cartofi, mazăre și condimente) aveau o formă triunghiulară (în funcție de zonă au altă formă) cu un aspect neregulat, neuniform, măricele, făcute ca,,de casă’’ (comparativ cu restaurantele indiene unde am mai mâncat – în forme rafinate, micuțe, cu aluat foarte subțire). Condimentarea lor era mai blândă, sosul aducea însă strălucire.

Momo prăjite cu carne de porc erau extrem de gustoase, cu aromă pregnantă de ghimbir, peste care se așezau celelalte condimente. Musai, toate plăcintele se mănâncă cu sosurile pereche.

Machhapuchhre Matka Mutton, restaurant, De Corina blog

Machhapuchhre Matka Mutton și Chapati.

Am testat și o specialitate a casei, o bunătate: Machhapuchhre Matka Mutton – bucățele de carne de oaie într-un sos roșu delicios, cu trei tipuri de ardei tăiat în bucăți mari și tot felul de surprize plăcute (de gust, arome și texturi), cu caju, alune, stafide, ceapă, morcov și nu știu ce condimente minunate (ieșeau puțin în relief notele de scorțișoară). Bucățile de ardei își păstrau textura ușor crocantă, semn că gătirea ingredientelor a fost făcută în mai multe etape. Matka înseamnă un tip de gătire la foc foarte mic, slow cooked, în vas de lut.

Pentru amatorii de carne de oaie, am mai văzut în meniu un dish similar, Korma, care folosește aceeași tehnică de gătire lentă, cu carne, legume și sos cu multe condimente.

Bineînțeles, am cerut și pâinea casei, flatbread, Chapati, coaptă pe plită, care a sosit caldă la masă, ce bune-s lucrurile simple.

Am încercat și un orez Masala – o bucurie de orez Basmati (specific zonei), extrem de ușor parfumat, care avea ici-colo caju copt și mazăre. Pe meniu este trecută o listă foarte lungă de condimente (nu știu cum se traduc cuvinte precum: pa, luwang, sukmel, nirwal, dalchine), dar și mai interesant este faptul că gustul final era unul discret. Te surprindea delicatețea aromelor în acea tușă fină. În poze, mai vedeți și un fel vegetarian, tot în vas de lut, Aloo mutter, cu bază de cartofi și mazăre, într-un sos de roșii, asezonat mediu. Am luat și două ceaiuri Masala care s-au asortat perfect cu întregul peisaj.

În meniu o să descoperiți și Panipuri, Chow mein (stir fried noodles, varianta chinezească), Curry etc. dar nu scriu tot, să descoperiți și voi. Sunt și feluri de mâncare vegetariene, dar și cu carne pui, porc, oaie și câteva cu fructe mare/ creveți.

Printre felurile asiatice, o să găsiți strecurate și câteva preparate precum salata grecească, burgeri etc., cu care încearcă, probabil, să ne facă să ne simțim, cât mai familiari.

Cât despre prețuri, acestea variază între 20 și 65 lei: o porție de Momo este între 20-30 lei, un orez Basmati simplu 15 lei, Chow mein între 25-65 lei, Machhapuchhre Matka Mutton 48 lei.

Mâncarea nepaleză. Bucătăria nepaleză este apropiată de cea indiană (cu ingrediente și tehnici de gătit asemănătoare), dar există și feluri specifice nepaleze. Dacă ați ajuns la restaurante indiene, aceea este zona de referință de gust.

Printre mirodeniile care se regăsesc în mâncarea nepaleză sunt și turmeric, cumin/ chimen, coriandru, cuișoare, piper chinezesc Szechwan, cardamom, dafin, scorțișoară etc. Alături de ghimbir, usturoi, ardei iute de diverse tipuri, sare.

O bucătărie cu explozii de arome, cu nuanțe care se schimbă parcă la fiecare îmbucătură.

Nu știu de unde aduc condimentele și ingredientele la Machhapuchhre dar, am găsit o bucată de scorțișoară în mâncare, de fapt, o scoarță groasă de culoare roșiatică, cu aromă foarte catifelată și intensă. Numai felul în care arăta nu are nicio treabă cu ce am cumpărat vreodată din țărișoara noastră.

La final, am primit și un bol cu diverse condimente, numai bune de ajutat digestia.

Pe scurt, mâncare foarte gustoasă, cu bucurie de nuanțe de arome și gusturi și texturi, care sper să rămână la fel în continuare! Și, încă un detaliu – nu am simțit monoglutamatul de sodiu, cum a fost la Aditi’s în februarie.

Poftă bună la explorat gusturile nepaleze de București!

Namaste, Machhapuchhre, abia aștept să ne revedem!

Recomandări, bine de știut și altele asemenea:

Fiți îngăduitori și nu judecați un astfel de loc după criteriile după care evaluați un restaurant ,,clasic’’ cu proprietari români, spre exemplu. Aici este altfel. Zic mai bine să fim deschiși să cunoaștem cultura și mâncarea pe care ne-o aduc la masă acești oameni, cu obiceiuri, detalii, ingrediente, arome și gusturi.

În cele din urmă, sunt niște oameni extrem de simpli, cu venituri modeste, veniți la muncă într-un capăt de lume, care și-au deschis o afacere într-o cultură total, total diferită de a lor. Din partea mea, toată stima pentru așa curaj! Cum ar veni treaba, în sens invers, mergem noi în Nepal (sau orice altă țară asiatică) să deschidem un restaurant românesc.

Este un loc mic și deschis de curând – tratați-l ca atare, probabil că în perioada de început vor fi multe stângăcii – nu au capacitate mare și nici experiență. Dacă e aglomerat, posibil să așteptați mai mult timp. Recomand să evitați zilele de weekend.

Dacă este aglomerat și se gătește mult, hainele capătă iz de mâncare.

La masă, recomandarea mea este să luați mai multe feluri diferite și să le împărțiți. Momo sau Samosa, spre exemplu, sunt mai multe pe un platou, numai bune de împărțit. Felurile de mâncare cu sos, gen curry, la fel, pot fi împărțite cu o lingură. Plus orez alături.