”Richard 3” și politica dâmbovițeană. Andrei Șerban la Bulandra.

marius manole andrei șerban teatru Richard 3
credit foto: Teatrul Bulandra

Cu se să încep? Când este vorba despre un spectacol de Andrei Șerban, un text de Shakespeare și un Richard al III-lea interpretat de Marius Manole?

Încep cu POVESTEA. Piesa scrisă de W. Shakespeare în tinerețe, acum mai bine de 400 ani, cu montări de-a lungul și de-a latul mapamondului, cu interpretări care mai de care (oare ce ordin cantitativ?) poposește pe malul dâmbovițean, la Teatrul Bulandra, sala Izvor, sub bagheta celebrului regizor Andrei Șerban. Aceeași scenă care în 2015 găzduia Carousel-ul aceluiași regizor, un spectacol, la fel, în două părți, la fel, cu provocări, la fel, în jur de 3 ore. (În acești 4 ani, spectacolele lui A. Șerban au trecut pragul și Teatrului de Comedie, Teatrului Odeon, Operei Române și pentru prima dată într-o colaborare cu un teatru independent, Unteatru).

Spectacolele marca Andrei Șerban provoacă. Provoacă convenții, povești, perspective, actori, formate, texte, interpretări. Andrei Șerban păstrează însă în montările sale ”filonul” teatrului, teatrul cu poveste, cu joc actoricesc, cu emoție.

Shakespeare-ul montat pe scena Teatrului Bulandra, cu premiera pe 15 martie 2019 (și cu spectacole în avanpremieră, așa cum regizorul ne-a obișnuit), păstrează povestea, personajele, faptele, pe care le aduce însă în zilele noastre. Și chiar mai mult, în partea a doua, regizorul adaugă o extesie, o paralelă cu scena politică românească actuală, alăturând astfel spectacolului mesajul unui teatru social.

 

CULOARE. Cadrul poveștii, decorul este transformat într-un mod minimalist, printr-o concentrare până la decantare, până la culoare (decorul înseamnă proiecții de nuanțe monocrome pe fundalul scenei, cu fascicule de lumini verticale). La fel și costumele, se identifică prin culoare. Pantonarul lui Șerban folosește din belșug negru-gri-alb-galben cu elemente de detaliu în roșu, în momente cheie. Scena are în spate o scară în spirală.

Partea întâi a spectacolului poartă exclusiv aceste culori ’’de bază’’ (fără roșu). Partea a doua aduce și alte elemente cromatice și roșul (unul dintre momentele de nebunie ne arată un Richard în tricou cu Mickey Mouse și pijamale colorate). Roșul subliază detaliile (apare pentru prima dată la moartea regelui, prin florile roșii, apoi e perna pe care stă coroana, sunt căpșunile pe care le mănâncă preotul, este sângele victimelor etc.).
Decorul este semnat de Andrei Șerban, consultant spațiu scenic Octavian  Neculai, iar costumele aparțin Fruzsina Nagy.

Andrei Șerban, Richard 3, Teatrul Bulandra
credit foto: Teatrul Bulandra

 

MIȘCARE. Planurile alternează, de la monologul personajului principal în solitudine pe scena goală, la momente de ansamblu cu protestatari ciorchine în jurul prezidiului, la planuri dispersate (cu un rege în scaun cu rotile și o mulțime gravitând în jur), apoi actori scandând în sală sau planuri suprapuse (personaje în plan principal, cu o altă acțiune în spate, în plan secundar, plus dimensiunea ’’la înălțime’’ cu actorii pe scară).

Intrări și ieșiri din scenă. Regizorul surpinde și la acest aspect. Dacă, în mod clasic, apariția personajelor se face de obicei stânga-dreapta scenei, aici acestea au loc preponderent transversal, sus-jos. Adică personajele dispar sau apar în trapa aflată în mijlocul scenei și pe scara în spirală, la înălțime. Există și o reprezentare orizontală, stânga-dreapta a acestor apariții, avem astfel o perspectivă proiectată într-un plan în formă de cruce.
(Motivul scării în spirală este prezent și în alte producțiile precum: teatru ”Carousel” sau în opera ”Don Giovanni”)

 

MUZICĂ. Coloana sonoră este construită, montată sau cântată live (de către autor, Raul Kusak), chiar în momentul reprezentației: de la sunete de pian, cu acorduri disonante în momente cheie, la sunete electronice (vocea lui Margaret or pasaje instrumentale) sau leit-motive precum picăturile de apă care îl însoțesc pe Richard.

 

”RICHARD 3”. Actorul Marius Manole îl interpretează pe Richard al III-lea cel ’’născut cu dinți și picioarele înainte’’, cel numit lichea, mostru, stârpitură, cel care nu simte ’’milă, dragoste sau frică’’. Richard este o făptură fără căpătâi care minte, uneltește, manipulează, fură și ucide fără niciun scrupul, în goana după afirmare. Marius Manole face un rol colosal, surprinzând nuanțele șiretlicurilor, urâtului, lipsei de conștiință și nebunia unui tiran avid de putere. Manole interpretează răul, sub toate formele sale abjecte, de la înfățișare, la gânduri și fapte.

Nu mai spun despre efortul depus pentru susținerea unui astfel de rol principal (în aproximativ 80% din timpul  reprezentației actorul este prezent pe scenă, într-un spectacol de peste 3 ore), trece de la monolog, dialog, ocupă toată scena prin lupte și încăierări, se târîie, stă în genunchi, ține discursuri, declamă, șoptește, strigă etc. într-o mișcare scenică halucinantă. Nu mai amintesc despre înfățișarea la nivel fizic, cu postura cocoșată, cu mersul șchiop și mâna încorsetată.

Dacă până acum actorul a susținut roluri bune și foarte bune, în ”Richard 3” Marius Manole este impresionant. Și mai adaug încă un detaliu, de context: în această perioadă actorul susține un alt rol important, joacă ”Conștiința” în Pădurea Spânzuraților de la Teatrul Național, într-un spectacol de aproape 4 ore. Și nu mai amintesc despre celelelte proiecte în care este implicat actorul. Felicitări, Marius Manole!

 

ACTORII. Pe lângă Marius Manole, atrage atenția actorul George Ivașcu care interpretează mai multe roluri, cu mult umor și energie: Regele Eduard al IV-lea, ucigașul, primarul Londrei și preotul orb care mănâncă căpșuni (aluzie la clericii care nu sunt conectați la prezent și totodată fac gesturi rupte de realitatea în care trăiesc).

Apariția actorului adaugă și conotația dată de faptul că, în viața reală, G. Ivașcu a fost prezent chiar pe scena politică la care se face referite în spectacol, a făcut parte din aceasta, având funcție publică.

Interpretări bune aduc și ceilalți actori prezenți pe scenă, amintesc de Mirela Gorea, Rodica Lazăr, Cornel Scripcaru, Alexandra Fasolă, Adrian Ciobanu, Cătălin Babliuc. Spectacolul nu are dublă distribuție, așa cum ne-a obișnuit regizorul la spectacolele sale din ultima vreme.

andrei-șerban-richard3-bulandra

 

GESTURI ȘI IRONII. Regizorul Andrei Șerban asezonează discursul artistic (condus cu măiestrie, atât în plan macro cât și micro), cu elemente sau gesturi la nivelul detaliului (uneori subtile alteori explozive, neașteptate) care au darul să nuanțeze anumite semnificații sau să sublinieze cu ironie nota de comic-grotesc (se adaugă elementelor ce țin de text, inflexiuni vocale, mișcare scenică etc.)

La începutul spectacolului pupitrul este așezat lângă treaptă, astfel încât toate personajele care vorbesc la microfon sunt obligate să se aplece (într-un gest de obediență, plecăciune cu tot corpul, față de Rege sau poate un gest semnificativ de efort, apropos de poziția la care acced și încă nu au ajuns acolo, la înălțimea potrivită). Momentul puternic al blestemului de mamă este însoțit de scuipat (gest care se repetă de câteva ori pe parcursul spectacolului). ‘’Bătaia’’ pe coroana care pică pe jos (Regina Elisabeta îl pleznește peste mâini pe Richard al treilea, precum copiii care se joacă și își smulg unul altuia jucăriile). Regina ’’trage o dublă’’ la filmarea discursului care anunță mortea Regelui, iar prințul moștenitor este în permanență cu nasul în jocuri (însoțit de sunetul specific acestora), fără să vadă pe unde pășește, preotul scoate telefonul și dă o comandă vocală ’’Call părintele Andrew’’, exclamația ’’Me too’’,  versuri cu subînțeles ’’Iarba rea din holde piară, Piară dușmanii din țară!’’ sau un neașteptat cor pe voci, cu inflexiuni rock’n roll ’’Time is on my side’’.

 

PARTEA ÎNTÂI A SPECTACOLULUI. Partea întâi a spectacolului este unitară, rotundă, cu personaje care se conturează succesiv, cu intrigi care se tot țes, cu tensiuni care se acumulează treptat. Realizezi ce înseamnă măiestria unui regizor extraordinar care te ține parcă de mână și te conduce acolo unde vrea el și îți arată drumul potrivit (prin hățișul pădurii și a potecilor nenumărate). Realizezi totodată și ce înseamnă ca un regizor bun să stea la braț cu o dramaturgie de calitate (traducere și adaptare Daniela Dima) și niște actori foarte buni.

 

PARTEA A DOUA A SPECTACOLULUI. După o primă parte unitară, bine delimitată, în partea a doua energiile se disipă, se fragmentează, momentele se suprapun, contrastele ascuțite dau năvală, politica înaintează. Apare nebunia lui Richard (ba în pampers, ba în blănuri, ba în tricou de desen animat), apar femei însângerate, apare un William Shakespeare care ne ia la rost (’’Țara e capturată de hoți, infractori și noi nu facem nimic?’’), apar discurscursuri politice de protest cu ‘’altă întrebare’’, ’’vreți să fiu conducătorul vostru?’’, ’’cum comentați atacul justiției?’’ sau momente de manipulare a maselor (media/ PR) cu slogane și scandări.

Partea a doua este fragmentată, în ea încape atât povestea lui Shakespeare din trecut cât și prezentul nostru politic. Și tot aici se ridică și întrebările politice. Încape un trecut și un prezent și mijește și un viitor. La final, apare același Richard al treilea în fața unui microfon (după ce înainte fusese executat), îmbrăcat ca la început, în costum negru, dar cu o pălărie în plus, rânjind ’’iliescian’’, într-o ipostază ce sugerează ciclicitatea imanentă a istoriei.

 

 

Richard 3, Izvor teatru, Andrei Șerban
credit foto: Mihaela Marin

———————————————————–

’’RICHARD 3’’

Richard  MARIUS MANOLE
duce de Gloucester, mai târziu regele Richard al III-lea

Regele Eduard al IV-lea – GEORGE IVAȘCU
Un ucigaș
Lordul Primar al Londrei

Regina Elisabeta  RODICA LAZĂR
soția lui Eduard al IV-lea
Un călugăr

Regina Margaret – CORNEL SCRIPCARU
văduva regelui Henric al VI-lea
Copilul Eduard, prinț de Wales
fiul lui Eduard al IV-lea
Shakespeare

Lady Anne – ALEXANDRA FASOLĂ
mai târziu ducesă de Gloucester și regină,  anterior
casătorită cu Eduard, fiul regelui Henric al VI-lea;

Un călugăr

Ducele de Buckingham  CĂTĂLIN BABLIUC

HastingsLordul șambelan – ADRIAN CIOBANU
Un cetățean

George – CONSTANTIN DOGIOIU
duce de Clarence, fratele lui Richard al III-lea
Lord Rivers, fratele Reginei Elisabeta
Sir Richard Ratcliffe
Un cetățean

Brakenbury – ALIN STATE
Dorset, fiul lui Elizabeth dintr-o căsătorie anterioară 
Catesby

Lord Stanley – LUCIAN IFRIM
Un ucigaș
Un cetățean

Ducesa de York – MIRELA GOREA
mama regelui Richard al III-lea, a lui George,
duce de Clarence și a regelui Eduard al IV-lea

Copilul Richard – CATINCA MARIA NISTOR
O cetățeană
Un căpitan

 

Regizor artistic: Andrei Șerban
Regizor asociat: Daniela Dima
Décor: Andrei Șerban
Consultant spațiu scenic: Octavian  Neculai
Costume: Fruzsina Nagy
Muzica: Raul Kusak
Hair styling: Ligiana Mandea
Make-up: Valentina Sandovici, Cristina Sinoaie
Asistent décor: Vladimir Iuganu
Asistent costume: Dalma Zsuzsanna Szőke
Regizori tehnici: Alina Manu, Daniel Constantinescu.

 

Foto: Mihaela Petre, Mihaela Marin și web-site Teatrul Bulandra.

 

 

Rating De Corina:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *