“Vicontele“, jos pălăria! Academia de Teatru din Republica Moldova

viconte

Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru reușește să ne surprindă în fiecare zi cu talentul tinerilor artiști ce urcă pe scenă, sosiți din toate colțurile Europei. Cu o sală arhiplină la Teatrul Metropolis, le-a venit rândul să ne ia prin surprindere reprezentaților Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Republica Moldova.

Având ca pretext o piesă de teatru scurt semnată Eugen Ionesco, ‘’Vicontele‘’, tinerii actori, alături de regizorul lor, au reușit să construiasă un spectacol extrem de amuzant, cu o viziune foarte proaspătă și creativă asupra textului ionescian.

Piesa se construiește plecând de la două premise: logica contrariului și discursul absurd al frazelor de complezență, care nu spun nimic. Toate situațiile fiind asezonate din belșug cu mijloace de expresie sprințare, ironii și situații neașteptate care stârnesc zâmbetele.

Cele trei personaje principale, Vicontele, Baronul și Cavalerul joacă împreună un joc pornind de la întrebarările fără sfârșit: “Ce mai faceți? Dar dumneata? Dar dumneata? Dar dumneata?” și vor să ilustreze toate cuvintele dicționarului, înșirând cuvinte fără noimă, într-un ritm din ce în ce mai alert.

Spectacolul este întrerupt sau ‘’bruiat‘’de diverse lucruri, total neașteptate: o scenă cu toate personajele alergând trece ca la un semn într-o scenă pe care o vezi ‘’în reluare’’, cu încetinitorul. Un monolog este dublat – de un alt personaj ce spune aceleași cuvinte (dar cu altă intonație) sau un fundal sonor alcătuit din cuvântul ‘’da’’ spus în zeci de feluri. Un zâmbet se transformă într-o minge imaginară cu care gentilomii își dau pase unul altuia.

Personajele secundare ce apar în scenă, întrerupând jocul celor trei, sunt extrem de colorate, pitorești: Domnul cel gras (cu alură și povești de hermafrodit), Doamna cea Frumoasă (cu toți bărbații la picioarele ei, ea face alegerea cea mai neinspirată alegând hermafroditul cel gras), Marchizul, valetul Jacquot (botezat Jacquot pe care îl cheamă de fapt, tot Jacquot).

Discursurile personajelor sunt accentuate de dialoguri în antiteză, hilare:

“Cine-i bărbatul acesta, e de încredere? Da, e de încredere, cu condiția să vă feriți de el! “ sau “la ce bun să-ți deosebești copiii“ poate să îi cheme pe toți la fel, “Daca vă simțiți ca la dvs. acasă, puteți să vă simțiți ca la mine acasă“.

viconte 2

E magistrală scena în care, spre finalul spectacolului, vedem pe Fast-Forward întrega piesă, cu tot cu coloana sonoră (cu cele mai importante momente, inclusiv, cu sunetul de pescăruș ce intră în sală și apoi dispare la închiderea ușii) sau cu baia de apă pe care o primește Vicontele.

Un spectacol de teatru care poate sta, cu mare ușurință, în orice stagiune a unui teatru profesionist.

Un regizor extrem de creativ, îi place să se joace, simte detaliul dar nu uită niciodată de întreg și reușește să construiască tablouri dinamice, memorabile.

Actorii au dat dovadă de foarte mult rafinament și dăruire pentru munca lor (partea de mișcare scenică fiind extrem de activă și solicitantă!):

Cătălin Lungu – Vicontele, Constantin Ipati – Baronul, Pavel Ermacov – Cavalerul, Maria Anton – Marchizul, Daniela Cioclu – Valetul, Cristian Golovca – Domnul Gras Alina Zmeu/ Cristina Trînbaci – Doamna Frumoasă.

Un Ionesco foarte vesel, cu zeflemea și contrast, cu dualitate și non-teatru, cu antren și contemporaneitate și, mai presus, cu o echipă foarte talentată și muncitoare.

„Fiecare dintre voi are dreptate, numai ceilalţi greşesc. Totdeauna. Cu o condiţie: nici unul dintre voi să nu-şi închipuie că este celălalt. Nu vă încredeţi în afirmaţiile altora. Repuneţi totul în discuţie. Fiţi voi înşivă. Nu ascultaţi nici un sfat: cu excepţia acestuia.” Eugen Ionesco

Fotografii: Dragoș Ivan

Acest material a apărut prima dată pe site-ul Festivalului Internațional al Școlilor de Teatru, aici: https://bit.ly/2OIyViH 

Rating De Corina:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *