Cine e Tibi Ușeriu? Autobiografia extremelor în cartea ‘’27 pași’’.

27 pași este o carte trepidantă, ca un film polițist, ce te ține cu sufletul la gură. Povești cu bande de băieți răi, cu jafuri și evădări, cu mașini blindate, cu împușcături de arme, cu tot tacâmul. Apoi cu povești despre alergare de anduranță la Polul Nord, în condiții extreme și, la final, o transformare miraculoasă.

Scrisă într-un ritm foarte alert, presărată cu expresii de ‘’băieți de cartier’’ alături de cuvinte simple și adânci, ce te străpung ca niște pumnale, drept în inimă. Râzi și plângi în același timp. Și rămâi cu răsuflarea tăiată, cu sprâncenele ridicate și ochii căscați de la atâta mirare, pagină după pagină.
E posibil oare ce scrie în carte?

Cu cât înaintezi în istorii, te trece câte-un fior rece pe șira spinării: întâmplările nu sunt ficțiune, sunt poveștile reale ale unui infractor. Un om care a jucat alba-neagra în Gran Canaria (în gașca bine-ticluită cu roluri împărțite și îndelung-repetate), a fost gardă de corp în mafia sârbă și s-a dedat la nelegiuiri, de la furturi de mașini de lux (care sunt considerate un fel de încălzire, un mărunțiș, în lumea infractorilor) la jafuri armate (la magazine de bijuterii din lumea largă sau mașini ce transportă bani în bănci), urmărit prin Interpol, apoi evadat din două pușcării. În cea de-a treia, o pușcărie de maximă siguranță din Germania, și-a petrecut aproape 10 ani. Dintre aceștia, patru ani în izolare completă (singur în celula cu pereți albi, chiar și la plimbarea de o oră pe zi, la oră fixă, era scos tot singur). Cum oare să încapă atâtea isprăvi în viața unui singur om? Cum să rămâi întreg la minte, după așa sminteli?

Suntem martori la transformarea unei făpturi, cu repercusiunile unei copilării extrem de dure, cu bătăi de o violență inimaginabilă (mama i-a făcut, la propriu, o ‘’chitară guler’’), cu muncă extenuantă și tratament inuman pentru un minor (dormitul în șură zile la rând în frig și muncă de dimineața până seara în vacanțe). O lipsă flagrantă de afecțiune și de sprijin din partea părinților și a bunicilor. O copilărie tristă, în lumea bătăilor non-stop și a muncii până la epuizare. Și, la un moment dat, avem reflexia în oglindă a acestei copilării traumatizante, lumea infracțională.

Cei aproape 10 ani de închisoare petrecuți între pereții albi (într-o pușcărie de maximă siguranță, în pijamale subțiri de foiță de hârtie) i-au făcut un cadou lui Tibi Ușeriu, i-au dat un răgaz la reflecție și posibilitatea unei ‘’resetări’’ a întregii sale vieți, cu tot ce înseamnă valori, idei, fapte. Între cei patru pereți i-au stat alături trei lumi: el, cu tot trecutul bulversant, liniștea apăsătoare cu albul pușcăriei și o carte (pe care o avea din oficiu), Biblia.

Poate că, cuvintele Bibliei și ”albul” sunt cele care l-au smuls din lumea neagră în care se afundase. De la albul pereților pușcăriei de maximă siguranță, sau albul lipsei de libertate, și mai târziu, la albul întinderilor de gheață de la Polul Nord, în libertate, alergând într-o cursă de anduranță (maratonul 6633 Arctic Ultra). Acestă cursă nebună (care se desfășoară la temperaturi incredibile, până la minus 38 de grade Celsius, cu distanțe colosale, 566 km) pe care Tibi ajunge să o repete iar și iar. A ajuns până în 2018 când a câștigat-o, consecutiv, a treia oară.

El le numește competiții ale minții și mai puțin ale mușchilor. Competiții ce se desfășoară în condiții inumane, condiții extreme de frig ce înfrâng poate demoni strânși de atâta amar de vreme. Albul ghețurilor poate îngheață și oblojește rănile sufletului, durerea fizică poate alungă și șterge răul, cine știe.

Tibi este omul extremelor iar viața lui s-a construit astfel. O lume intensă și dură, mereu pe marginea prăpastiei. Dintr-o nebunie pică într-o grozăvie din ce în ce mai mare. De la o copilărie abuzată, e numai o clipită până la înșelătorie, la furt și jaf.

Cartea asta te zguduie și ridică întrebări.
Cum e posibil ca un copil să îndure atâta rău și violență? E un specific al lumii rurale din comunism? Oare în câte familii se mai întâmplă acum?
Ce nerv și suflet să ai, să furi și să înșeli turiști în vacanță, cu alba-neagra?
Ce minte, disciplină și sânge rece să ai, ca să organizezi, ca în filme, detalii de jaf armat sau evadări din pușcărie?
Cum să intri în acest tăvălug al fărădelegilor și să comiți necontenit câte o nebunie, din ce în ce mai mare?
De ce e nevoie ca să te smerești și să te speli de atâtea fapte grele?

L-am ascultat deunăzi într-un interviu și spune că, pare că a fost într-o altă viață ce i s-a întâmplat. Un om care și-a pierdut simțul fricii din copilărie. Nu se mai gândește la ce a fost și nu mai are porniri și gânduri negre. S-a lepădat, s-a lecuit de fărădelegi. Le lasă undeva în urmă, ca o boală veche de care s-a vindecat.

Astăzi viața lui Tibi Ușeriu are alt ritm și sens. A devenit inspirație pentru semeni: prin ceea ce face la asociația Tășuleasa Social (alături de fratele său, Alin, cel care i-a stat, cu sinceritate, mereu alături) și cursele lui extreme.

Nebunia extremelor (atracție pe care a avut-o pe parcursul întregii sale vieți) este transpusă acum în nebunia curselor extreme pe care le alege, cele mai grele și neașteptate prin condițiile lor, cele mai nebune din lume. Unii spun că nu este vorba despre sport, alții îl văd ca pe un temerar. Una peste alta, Tibi Ușeriu ne inspiră și ne face să ne punem întrebări.

Ce e omul? Ce te salvează când nu mai poți? Cât poți? Unde să ajungi, într-o singură viață? Ce alegi? Care ți-e soarta, destinul, Dumnezeul?