Top 5 restaurante. Pe unde mai mâncăm ceva bun în Sibiu?

 

Pe unde mai mâncăm ceva bun în Sibiu?
Ce mai fac oare restaurantele bine-cunoscute?
Ce noutăți au mai apărut?

Zice-se că restaurantele sunt precum oamenii. Cresc și se transformă, acumulează, se învechesc precum vinu bun, poate rămân acolo unde le-ai lăsat sau se dezintegrează precum stropu de apă în vasu de ciocolată. Unele rămân în firea lor, altele ba. Ba își schimbă proprietarii, bucătarii, ba echipele cu totul, meniurile etc. Cu bine și bun sau poate mai puțin. Și uite-așa cu gândul explorării, am pus la cale un mic tur gastronomic, cu locuri vechi și noi, să iau pulsul farfuriilor pline din Sibiu.
Timp de o săptămână, în luna iunie (pe când era Festivalul Internațional de Teatru), am bătut în lung și în lat străduțele cu piatră cubică de la un spectacol la altul și am condimentat manifestările artistice cu popasuri artistice culinare la câte un prânz întârziat sau o cină prelungită. Asta dacă nu înșfăcam în mare fugă (de pe pietonală) o clătită cu brânză.
Iată și platouașul frumos pe care l-am pregătit, cu 5 restaurante pe care le-am vizitat sau re-vizitat, într-un top personal, pornind de la cel mai cel.

20180613_223056

 

1. Syndicat Gourmet (Strada Târgului nr. 10)
Și intru abrupt în subiect, supun atenției o farfurie de nota 10 pregătită de Chef Ioan Bebeșelea. Nu prea sunt multe comentarii de făcut de fapt, farfuria a vorbit singură, frumos și articulat. O mare reverență, papilele mele gustative au fost foarte fericite. (Mă destăinui, ultima experiență personală de calibru similar a fost anul trecut la un festin semnat Chef Adi Hădean… mă mai înclin, încă o dată).
Cum să vă zic în cuvinte puține și cu înțeles: anumite farfurii-experiență rămân întipărite în memorie, într-un capitol dedicat lor, sunt scrise acolo undeva cu o cerneală specială ce nu se șterge cu una cu două. Și lasă un zâmbet anume fixat în colțul gurii și o primire prelungă în punct fix însoțită de un ușor dat din cap și poate un oftat. Of.

Felul principal marca Syndicat Gourmet: Cotlet de noatin de pe Valea Hârtibaciului cu salată picantă, sos de miel și piure de păstârnac.

Noatin înseamnă carne de mioară de maxim 2 ani (de la înțărcare până la doi ani).
Pe scurt: un cotlet din carne de oaie gustos și suculent (aș fi zis că e preparat sous-vide dar mi s-a infirmat presupunerea), cu o textură în contrast cu un piure de păstârnac (gust viu de păstârnac și foarte fin, fără ‘’umbră’’ de smântână care să îl lungească), sosul gătit lent, la foc mic, păstra aroma cu personalitate. Iar salata, salata a fost o mare senzație: erau frunze de muștar (un gust în zona rucolei dar mai puternic, nițel iute, și cu o textură mai fermă). Adică te așteptai la o salată cuminte și când colo… precum mârțoaga din poveste care mănâncă jăratec și se transformă în ditamai armăsarul. Și apoi câțiva baby-morcovi românești, aldente, pierduți prin salată, alături de câteva semințe; și praful acela de sare, atât cât trebuie. Fiecare bucățică din farfurie era delicioasă, cu texturi diferiti (carne/ piure/ sos/ salată crunchy), într-o combinație intens/ plin – cremos/ fin – nițel iute/ răcoros, o explozie de bucurie în farfurie, precum cerul plin de stele de la Gura Portiței… așa ceva!

Un gust de bază și un evantai de alte miresme și texturi împrejur care nu au facut altceva decât să scoată în evidență vedeta, fără ca ele să rămână însă în umbră, fără ca personajele secundare să fie șterse. Adică mânânci și simti că ai vrea să nu se termine niciodată melodia asta. Pardon farfuria asta. Și unde mai pui că sunt și ingrediente locale.
M-aș întorce acum în Sibiu pentru domnia sa, aceasta farfurie, parol.

20180724_225210

20180724_225359

2. Restaurant Pasaj (Strada Turnului nr 3A)

După informațiile de pe internetul nostru cel de toate zilele nu i-aș fi dat multe șanse dar Restaurant Pasaj este pe lista mea pentru viitoarea vizită. O să vedeți că este menționat ”pizzerie” (se spune că ar fi cea mai bună din oraș, nu am încercat însă pizza). Pasaj-ul îl găsiți în orașul de jos, la baza Bisericii Evanghelice și a Pasajului Scărilor. Gura târgului spune că aici at fi mâncat taman prințul Charles, gura lumii… Mi-a plăcut atenția la detaliu, chiar dacă nu toate bucatele au fost perfecte. Detaliu începând cu vesela specială minimalistă colorată diferit, forme diverse (Seasons by Porcelite). Detaliu era și la ingredientele folosite – la fel ca și fratele din vecinătate, Syndicat Gourmet, ambele restaurante folosesc ingrediente locale de calitate și încurajează consumul acestora (carne, legume etc.). Am încercat cotletele de berbecuț din Mărginimea Sibiului. Deserturile erau făcute cu simț de răspundere și Pavlova și tortul casei.

20180724_225458

 

3. Restaurant Max (Strada Ocnei 22)

Dacă vreți să mâncați paste adevărate, ca în bella Italia, restaurantul Max al preacunoscutului Gianfranco, este alegerea. Dacă este vreme faină, curtea interioară este un loc numai bun.

Acum câțiva ani a existat și La Piazzetta în Piața Mică, fratele cel mic, dar acum a rămas doar vechiul și bătrânul restaurant Max de pe Ocnei (care a reușit să își păstreze calitatea de-a lungul anilor). E ca și când te duci la o mătușă în vizită și știi că acolo găsești mereu același gust al mâncării, gustu bun.

Puteți încerca orice tip de paste, vă recomand: Paste făcute în casă umplute cu urdă, branză și pere în sos de unt cu salvie și Parmesan. Nu le aveau la ultima mea vizită, am ales, cu succes Ai due formaggi, de foarte bine și aici, paste corecte!

20180724_224815

 

4. Hochmeister Delikat’essen (Strada Timotei Popovici nr. 9)

Aflat în Piața Schiller, în imediata apropiere a Pieței Mari, restaurantul (deschis în 2016) vine cu preparate din lumea largă, cu câteva abordări mai îndrăznețe (comparativ cu majoritatea restaurantelor din zonă; iar vegetarienii se vor bucura aici, au o varietate mai mare). Restaurantul este precum un adolescent care tot face experiențe și stă curios într-un colț să vadă reacțiile oamenilor la ce surprize ticluiește el. Designul este foarte simpatic, cu mult lemn deschis la culoare, cu un touch urban.

La capitolul supe, am încercat variantele cele mai ‘’puțin clasice’’ din meniu: Supa cremă de porumb cu gălbiori și muguri de pin și Supa cremă cu bere Zăganu, brânză cheddar și bacon prăjit (o rețetă cu rădăcini germane). Varianta de supă cu bere este foarte sățioasă (recomand să o încercați când este frig tare afară) gustul extrem de intens al brânzei cheddar (cu sclipirea de bacon în priviri) capătă un after-taste surpinzător amărui, de la bere.

 20180724_224655

5. Capsicum (Strada Ioan Lupaș 18)

Un loc nonconformist în peisajul restaurantelor din Sibiu: un bistro hipsteresc, cu vreo 6 mese înăuntru (cu o respirație de vechi, cu iz de comunism) și câteva afară, cu vedere la bucătăria deschisă, cu meniul (care se schimbă în fiecare zi) scris pe tablă.

Mâncarea extraordinar de gustoasă (am încercat ficat de vițel, făcut corect, atât cât trebuie, cât să își mențină suculența). Am gustat și din file-ul de porc cu ananas, foarte reușit. Minusul aici a fost timpul foarte mare de așteptare. Știu că este nevoie de timp ca să aduci o mâncare proaspătă pe masă, sunt răbdătoare dar aici a durat mult prea mult (estimarea inițială de timp transmisă a fost cu mult depășită). Și când ți s-au lungit deja urechile de foame (și au expirat și estimările) nu mai auzi, vezi, înțelegi prea bine.

 18447316_697272257131222_9008858652413043770_nFoto: Sibio Facebook

20180724_234836

Bonus: 2 locuri cu cafea bună, ce au în comun cifra 1
(unul de aproximativ 1 an iar celalălat de aproximativ 1 lună)

Sibio, de 1 an în Sibiu (în Piața Mică la nr. 3) cu ingrediente curate, fără bazaconii și oameni ce pun sufletu pe tavă – la cafeaua bună, smoothies și shoturi nonalcoolice, de încercat!

146 coffee, de aproximativ 1 lună  (Strada Ocnei nr. 18, lângă Max), franciză de coffee shop. Pe o piață mică, o cafenea mititică ce încearcă să pună umărul la educarea gustului sibienilor (cu turiștii uneori e mai ușor). E ca și cum intri la liceu și începe aventura (acceptării, îndrăznelii, cochetăriei și câte și mai câte), mult succes!

 

Alte resturante de investigat
Ce vroiam să vă mai zic, în caz că vreți să mai zăboviți prin Sibiu și vreți să mai testați alte restaurante, iată lista mea, cu locuri mai vechi și mai noi, câteva nume ce merită investigate: Jules, La Cuptor, Capa, Crama Sibiul Vechi, Kulinarium, Atrium.

 

Și, vreau să vă știu informați (în caz că v-a scăpat știrea):
Sibiul va fi Regiune Gastronomică Europeană în 2019. Aproape nouă milioane de euro este bugetul estimat pentru acest frumos proiect (au început deja evenimente). Deci o să tot auzim de bine în perioada următoare, despre mâncarea faină din Transilvania, despre tradiții și conservarea lor.
Bravo, Sibiu!

program-1-724x1024

 
Poze: De-Corina Blog

Tip local: Restaurant
Gastronomie: Urban food
Terasa: Da
Pozitionare in oras: Ateneu
Cost fel principal: sub 50 lei
Atmosfera: Casual
Rating De Corina:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *