Gastronomic Crossroads sau când spaniolii, turcii și românii stau la aceeași masă

În luna mai 2025 am citit prima oară despre Gastronomic Crossroads, un proiect cu o abordare proaspătă, ce unește generații, îmbină metode de lucru și transformă granițe.

Un program care aduce împreună gastronomiile a trei țări prietene, într-un proiect ce include cercetare academică, analize pe teren, ateliere cu chefs și studenți, plus materiale online ca sursă deschisă pentru viitori profesioniști.

Conceptul mi-a atras atenția prin abordarea inedită, dar nu mi-am imaginat că, la câteva luni distanță, voi participa la unul dintre module.

Despre ce este vorba, ce reprezintă proiectul?

Gastronomic Crossroads este un proiect care aduce la aceeași masă Spania, Turcia și România, având ca subiect principal patrimoniul culinar.

Un demers european ce priveşte gastronomia sustenabilă prin mai multe lentile: educaţie, cercetare academică dar și pe teren, valorizarea tradiţiilor şi ingredientelor locale prin ateliere de gătit (echipe mixte), dar nu uită nici de inovaţie şi de privirea spre viitorul gastronomiei.

La acest proiect participă atât bucătari profesioniști, cât și studenți ori masteranzi din universitățile celor trei țări.

Programul Gastronomic Crossroads este creat de asociația Black Sea FooDignity, derulat împreună cu Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti/ USAMV București, Bahcesehir University Istanbul și Madrid Culinary Campus (care activează în Universidad Pontificia Comillas) și susținut de Erasmus+.

Un dialog intercultural ce explorează legăturile istorice și actuale dintre cele trei gastronomii.

Program septembrie 2025 în București, Gastronomic Crossroads

Pe parcursul anului, proiectul a avut sesiuni de lucru în Spania și Turcia, iar între 25–26 septembrie 2025 a venit rândul României.

Echipe de la facultăți din Spania – Madrid Culinary Campus și Turcia – Centrul Gastronomic al Universității Bahçeşehir din Istanbul au venit în București. M-am bucurat să mă număr printre invitații la acest proiect.

Au fost două zile intense cu activități diverse: de la prezentări în aula senatului facultății USAMV București, la ateliere de gătit la cantina facultății, discuții în jurul rețetelor și obiceiurilor locale, la vizită în piața Obor cu degustări de produse locale românești. Plus un tur de oraș și explorarea unor restaurante.

Alături de Adrian Hădean, din partea țării noastre au participat la eveniment reprezentați USAMV București, studenți, plus Chef Oana Coantă, Chef Mihai Toader, Chef Alex Petricean.

Ateliere de gătit mâncare românească

Atelierele de gătiti au propus exemple specifice patrimoniului culinar românesc din zone diverse ale țării. Echipele mixte, din cele trei țări, au gătit: Balmoș, Clătite brașovene, plăcintă creață din Ialomița și un tip de plăcintă din zona Moldovei și Republica Moldova (,,Plăcinte de la Șișcani’’).

Printre cei care au gătit au fost și profesori de la facultăți, dar și studenți sau masteranzi, cot la cot cu bucătari profesioniști.

Am stat cu echipele în timpul atelierelor de gătit urmărind procesul și coordonarea dintre ei. Din primele cinci minute în bucătărie, din atitudine și din felul cum lucrau, mi-am dat seama care sunt bucătarii profesioniști. Fără prea multe vorbe, aceștia au început imediat să lucreze cu seriozitate, chiar dacă nu erau clare anumite detalii specifice fiecărei echipe. Am fost impresionantă să văd reacțiile lor, determinarea și profesionalismul, imediat ce au pășit în bucătărie. Am observat cu încântare un tăiat de ceapă exemplar, de manual.

Ulterior am aflat că unul dintre cei pe care i-am admirat lucrând cu atâta profesionalism era Chef Gabriel Bartra, director – Culinary Content, Bullipedia, la elBulli foundation, fundația celebrului Ferran Adrià. Pentru cine nu știe, restaurantul elBulli a fost desemnat de cinci ori cel mai bun din lume, având un bucătar care a revoluționat bucătăria modernă și conceptul fine dining.

Pe parcursul zilelor, am aflat diverse detalii despre invitați și experiențele lor în domeniul ospitalității, pe lângă școală – am aflat că un masterand coordona un restaurant în Madrid, un altul lucra la un restaurant cu o stea Michelin, era prezent și un Pastry Chef cu o ciocolaterie etc., profesioniști cu experiențe valoroase în domeniu.

La atelierele de gătit am intrat și eu un pic la lucru. Pentru că nu am rezistat când am văzut tehnica de împăturire în cruce a ,,Plăcintelor de la Șișcani’’, explicată cu multă pasiune de doamna Nadia Lisac, am pus degrabă șorțul și am învârtit și eu câteva plăcinte. Ulterior am aflat că sucitorul pe care l-am folosit avea o sută de ani – dacă știam, de emoție, nici nu l-aș fi atins.

Am o sensibilitate pentru plăcinte. Am spus în mai multe contexte și tot zic, consider că tradiția și varietatea plăcintelor de pe teritoriul țării noastre este de o valoare incomensurabilă. Și trebuie să învățăm să prețuim, să vorbim mai des și să ne mândrim cu așa bogăție culinară.

La finalul workshopurilor, am testat împreună ce au gătit echipele. La acestea, s-au mai adăugat și alte bunătăți: supă de cocoș, pate de pui și trufe, fasole bătută, zacuscă, limbă vită cu măsline și praz etc. Prânzurile din cele două zile au fost completate cu mâncare adusă de Marius Tudosiei de la Băcănia Veche.

Oana Coantă a adus la eveniment prăjitura Streusel/ Streusel kuchen, o prăjitură de tipul crumble cu mac, specifică zonei Brașovului. O prăjitură cu istorie, ce se leagă și de diplomația secolului 16. Se spune că, brașovenii au trimis de șase ori „pachet” cu această prăjitură unui domnitor din Țara Românescă (Mircea Ciobanul), în încercarea de a-l îndupleca pe acesta să îi lasă să facă comerț în zonă. Brașoveni abili, luptau cu toate armele, deoarece aflaseră că domnitorului îi plăcea prăjitura cu pricina.

Prăjitura Streusel/ Streusel kuchen – adusă de Oana Coantă

Prezentări Gastronomic Crossroads – în cadrul facultății USAMV București

În prima zi a programului, USAMV București a invitat la prezentări mai mulți cercetători, pentru a lărgi dialogul și schimbul de informații dintre mediul vocațional și cel academic.

Chef Mihai Toader (restaurant Soro Lume București) a susținut o prezentare despre gastronomia românească și influențele etnice care construiesc diversitatea bucătăriei românești. Chef Oana Coantă (restaurant Bistro de l’Arte Brașov) a avut o prezentare despre bucătăria din zona Brașov, cu exemple de obiceiuri și rețete specifice, iar Chef Alex Petricean a venit cu exemple de feluri de mâncare din meniul său de degustare/ tasting menu de la restaurant Noua din București.

Adrian Hădean a adus completări de-a lungul prezentărilor, a subliniat detalii, dar a susținut și o prezentare despre resursele de sare din România și importanța sării. Au fost presărate și multe idei sau mesaje care dau de gândit, printre acestea, ne-a îndemnat să fim atenți la ,,lucrurile care nu se văd”, dar cărora le simțim acut lipsa, atunci când ele sunt absente (vezi lipsa sării din mâncare).

Iată și un fragment relevant din discursul lui Adi Hădean, o completare la o prezentare:

„Pentru fiecare categorie de mâncare pe care ați regăsit-o în prezentarea lui Mihai Toader (poate unele tipuri de mâncăruri lipsesc, deoarece nu avem suficient timp să dezvoltăm pe larg), să zicem, dacă luăm pâinea, patiseria, ciorba, sarmalele etc., există atât de multe variante în România, încât am putea organiza un festival dedicat pentru fiecare. Se întâmplă deja cu câteva categorii – avem câteva festivaluri în România (de exemplu, Festivalul Scrumbiei, Festivalul Sarmalelor, Festivalul Ciorbei din Transilvania etc.).

Românii sunt destul de timizi în a își exprima public bucuria de a avea atât de multă varietate. Avem această tendință de a nu observa această bogăție. Și tocmai de aceea sunt foarte recunoscător pentru acest program Erasmus, pentru agenție, pentru colegii și prietenii mei de aici, pentru că fiecare întâlnire de felul acesta ne ajută să ne deschidem puțin mai mult și cred că avem mare nevoie de asta.”

Gusturi din Piața Obor

Pe lângă componentele de istorie, antropologie, geografie, sociologie, povești, natură, obiceiuri etc. o parte relevantă a gastronomiei este cea legată de zona senzorială. Să miroși, să auzi, să vezi, să compari, să guști etc. cu alte cuvinte, gastronomia implică partea de experimentare prin propriile simțuri, o experiență subiectivă.

Și ce loc mai bun să găsești ca să experimentezi gustul local și legătura cu anotimpul în care te afli, conectare cu prezentul și realitatea necosmetizată, dintr-o aglomerare urbană precum Bucureștiul, decât Piața Obor.

Într-un colțișor (un separeu privat) din Obor, alături de invitații străini, am degustat micii celebri de la Piața Obor, dar și langoși plus bragă. În jurul unor mese înalte, Adi Hădean a împărțit bunătățile, cu gesturi firești – un mic dejun împreună, oameni din trei culturi prietene. Nimic formal sau forțat, ci doar bucuria unei mese împărțită într-un grup. Am văzut ochi curioși, nasuri adulmecând, priviri atente, ridicat de sprânceană, ochi măriți, dat din cap cu subînțeles. Și tot felul de reacții, bucurie la testarea unor lucruri noi, ah, avem și noi gogoși similare într-o zonă din Turcia, zâmbete, ah braga seamănă cu boza, dar aceasta este mai lichidă etc. Mi-ar fi plăcut să fie o camera invizibilă, să surprindă fiecare invitat străin, cu imortalizare de mimică și expresii faciale. Era un spectacol fascinant cu multe nuanțe pe axa curiozitate de foodie – descoperire de gusturi, arome și texturi – zâmbete.

Tot la mic dejun a fost și ,,ultimul pepene al sezonului’’ (cum l-a prezentat Adi Hădean), tăiat cu generozitate. 14 kilograme de bucurie.

Apoi a urmat și partea a doua a explorării când am intrat în piață, printre tarabe, dar și la etaj, în zona de magazine. Au gustat, au întrebat, s-au mirat, au comparat…. Mersul în piață este un gest pe cât de firesc, pe atât de relevant, de real, de ancorat în realitate, conectat la prezent, la ce reprezintă un spațiu cultural. Un exercițiu unde simți sezonul (prin tot ce înseamnă el – miros, culoare, energia locului, temperatura de afară, diversitate) și vezi ce îți oferă locul, cum s-ar spune, ,,ce dă pământul’’. Prin piață invitații au testat leuștean, cătină, măcriș, telemea etc., au cumpărat borș sau salam de biscuiți.

În mod firesc unii dintre noi trecem fără să ne oprim prea mult în dreptul unor produse – ei au făcut ochii mari când au citit pe etichete, de exemplu, salam de vânat, urs. Este un sentiment plăcut să povestești despre lucruri pe care tu poate le vezi zi de zi (riști să nu le mai vezi, fiind atât de obișnuit cu ele), iar alții le privesc cu bucuria și curiozitatea descoperirii.

Organizatorii au adus la degustare și platouri cu brânzeturi și mezeluri locale care au stârnit reacții pozitive și, bineînțeles, multe discuții. Unul dintre participanți, de origine mexicană, după ce a gustat dintr-o bucată de telemea de oaie ne-a zis că seamănă cu o brânză tradițională din Mexic – Queso de chiapas.

Cafeaua de specialitate de la Zissou a încheiat traseul degustărilor în Piața Obor. Am avut și un ghid alături de noi care a povestit despre istoria pieței, iar cu o zi înainte ne-a însoțit și într-un scurt tur prin centrul vechi cu popasuri cu povești frumoase (BNR, biserica Stavropoleos, Caru cu bere, Hanu lui Manuc etc.). Am mers și în afara centrului vechi, cu metroul sau la pas prin zona Universitate.

Toți invitații străini erau pentru prima oară în România și, din cei cu care am vorbit, erau interesați să revină. Au fost încântați de oamenii cu care au interacționat (era primul lucru pe care îl menționau, fără excepție), le-a plăcut ce au mâncat și ce au descoperit și le-a plăcut și orașul. A fost amuzant cum cineva din grup a învățat să pronunțe ,,trăiască România’’ și a tot repetat, și și-a manifestat foarte ferm dorința să revină. Am auzit des și ,,Romania is underrated’’ sau nu este cunoscută la adevărata valoare.

Explorările gastronomice au atins și zona horeca – de la o masă într-un loc specializat pe carne – Zmoke, la o cină la Noua b.a.r.

Ce rămâne după două zile de discuții formale și informale, degustări, exerciții, ore de gătit?

După două zile pline, rămân parcă mai multe întrebări, mai multe informații și mai multă dorință de studiu.

Pe viitor, proiectul va dezvolta un curriculum deschis, accesibil din anul 2026 pe o platformă digitală – cu fișe tehnologice, resurse educaționale deschise și metodologii de gândire sistemică.

Să cunoști și să interacționezi cu oameni noi din alte colțuri de lume, pasionați de gastronomie și de ceea ce fac, dornici de dialog și de explorare și de aflat lucruri despre cultura ta gastronomică, de neprețuit.

Pe lângă toate informațiile profesionale, cu schimb de idei, cunoștințe și lucrat împreună, rămâne însă și un soi de sentiment de ,,umanitate”, combinat cu ,,împreună”, o trăire mai greu de pus în cuvinte, şi mai mult de simțit. Gastronomia ne aduce împreună și creează dialog, construiește lucruri materiale, dar, mai ales, dezvoltă legături solide care nu se văd, dar sunt atât de puternice.

Mâncarea este pretext de dialog, cercetare, punți de comunicare și dezvoltare. Mâncarea e cultură. Mâncarea ne aduce împreună, indiferent de ce limbi vorbim.