Protein Dance, Border Tales: Umanism? #FITS 2018

Compania independentă Protein din Marea Britanie, condusă de Luca Silvestrini (de peste 20 ani), propune în spectacolele sale de teatru-dans subiecte sociale de actualitate precum emigrația, Brexit, cultura relațiilor online, relația omului modern cu mâncarea etc., cu nume sugestive: May Contain Food, LOL (lots of love), Windows in Progress etc. Compania a câștigat în 2011 titlul de ‘’Cea mai bună companie independentă de dans’’ (plus nominalizare la aceeași categorie în 2016, în Marea Britanie).

Spectacolele marca Protein aduc în peisajul artistic un limbaj original: fragmente de coregrafie (de dans contemporan), alături de teatru și muzică. Subiectele de factură socială or politică sunt tratate cu mult umor și sarcasm. Pe lângă conținutul de calitate, soliștii (dansatori și actori deopotrivă) sunt foarte buni profesioniști.

Spectacolul Border Tales/ Povești ce ne despart (creat în 2013) pune pe tapet mai multe probleme ale lumii contemporane (cu accent pe Marea Britanie): multiculturalism, emigrație, Brexit, globalizare, într-o notă de amuzament, umor negru și ironie. În 2016 spectacolul a fost inclus de BBC Worldwide ca parte a ‘’Identity Day’’.

Pretextul piesei este o petrecere dată de Andy. Astfel, vedem cum stau la taclale Andy – născut și crescut în Londra, Steve – irlandez, Temi – negresă din Niger, Erick – cu rădăcini în Pakistan, Yuyu – originară din China, Kenny din Filipine și Anthar din Columbia. Creștini, ateu, budhist, musulman. Personaje precum în United Colours of Benetton.

În calitate de gazdă, Andy încercă să fie politicos și face tot felul de gafe și discriminări de sorginte etnică: un asiatic nu poate bea decât ceai, un irlandez bea musai bere și e un bețiv, o negresă trebuie să bea rom, încurcă Taiwan-ul cu Thailanda și câte și mai câte. Pare lipsit de cultură general dar vrea să fie primitor, gata să pună etichete oamenilor, pe alocuri arogant sau plin de superioritate, altă dată modest și (aparent) dornic să înțeleagă.

Actorii își joacă de fapt rolurile lor de emigranți, într-o societate diferită de a lor, în cultura occidentală; aceștia sunt catalogați în funcție de locul din care provin (chiar dacă locuiesc de mult timp în Regat). E foarte sugestivă scena în care fiecare personaj spune câte o întrebare sau remarcă-șablon (auzite probabil atât de des în conversațiile-standard): De unde ești? Cum se scrie numele tău?  De ce ai ales țara asta? Ce îți lipsește din țara ta, mâncarea? Îmi place accentul tău, să nu îl pierzi! Sau asumpții de genul: Eu cred ca tu crezi că asiaticii mănâncă câini, Eu cred ca tu crezi că indienii miros a curry, Eu cred ca tu crezi că dacă sunt musulman am mai multe soții etc. Mesajul social este accentuat de fraza ‘’Nu-mi fura jobul‘’ sau de jocul de cuvinte, rostit de câtea ori pe parcursul piesei ‘’Închideți porțile – Deschideți porțile‘’.

Mesajele sunt ca o oglindă a societății în care trăim. Conștientizezi cât de actuale și adevărate sunt afirmațiile, multe din întrebări și presupuneri legate de alte civilizații le folosești și tu, ca un atutomatism.

De cealaltă parte, emigranții au problemele lor: pe de o parte unii vor să se integreze cât mai rapid și fac eforturi (Vreau să învăț să fiu mai englez, exclamă un personaj). Alții, purtați de val, conștientizează cum ‘’nu mai aparțin niciunui loc’’ își uită încet-încet obiceiurile de acasă și se înstrăinează de cultura în care au crescut, devenind la fel cu ceilalți, oricare ar fi aceștia. O uniformizare a societății, fără indivizi cu personalitate. Nigerianca spune că pe vremea când era acasă ‘’a trait în sărăcie dar cu mândrie‘’, ‘’copiii mei sunt crescuți acum cu humus și avocado‘’, ‘’sunt o negresă în lumea celor albi‘’.

Momentele de dans din spectacol, de cele mai multe ori numere de ansamblu, se leagă foarte frumos (interpreții sunt foarte buni și fiecare aduce un suflu personal în stilul interpretării; mi-ar fi plăcut să văd mult mai multe pasaje coregrafice, ținând cont de calitatea interpretării acestora) iar muzica live (de tip world music interpretată de  omul-orchestră Anthar – vocal și la foarte multe instrumente de percuție și de suflat) întregește atmosfera spectacolului.

O lume a diversității. A coabitării intolerante sau cu acceptare. Poate frumusețe prin diversitate. Poate urât prin platitudine. Un întreg compus din cioburi colorate diferite. Sau întindere care transformă totul în banal. Contrast și sincron. Și Umanism și Înțelegere.

Pe lângă conceptul și coregrafia originale, Border Tales este interpretat de artiști unul și unul. Biografiile celor șapte artiști și sunt impresionante.

Temitope Ajose-Cutting (școlită la London Contemporary Dance School, a urcat pe scene pecum The Royal Opera House, The Place, Richmix, Stratford Circus, Edinburgh’s Dance Base etc.), Andy Gardiner are numeroase proiecte cu teatre independente din UK (este actor și dansator deopotrivă, cu studii la Northern School of Contemporary Dance), Yuyu Rau cu școală de balet clasic dar și dans contemporan, arte marțiale chineze (a lucrat și la Teatrul Național și Royal Court Londra), Eryck Brahmania absolvent de Royal Ballet School și Hong Kong Ballet (a făcut parte din Rambert Dance Company și Michael Clark Dance Company). Stephen Moynihan a studiat dansul la London Contemporary Dance School (câteva dintre trupele de dans din care a făcut parte: T.R.A.S.H., Hagit Yakira, Luke Murphy, BBC, Alexandra Reynolds, Stephanie Schober, Yael Flexer, Retina Dance Company, Jean Abreu Dance etc). Kenny Wing Tao Ho a studiat London Contemporary Dance School dar a participat la numeroase concursuri de breakdance, a făcut parte din numeroase trupe (Akram Khan la 2012 London Olympics, Hofesh Shechter Company și Gecko Theatre). Muzicianul din Columbia Anthar Kharana – compozitor, multi-instrumentist și vocalist, se pliază ușor pe diverse genuri world-music (în plus, este director la Tribal Sound Healing UK and Colombia și Co-Director la  prima școală Sound Healing Scotland: ANSU School of Sound and Tribal Healing Arts).

Spectacolul Border Tales, prezent în cadrul FITS 2018, semnat de Luca Silvestrini’s Protein, este prilejuit de aniversarea a 80 de ani de existență a British Council în România.

– – – – – – – –

 Poze: Facebook Protein Dance.