+10 atracții culturale, Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023

Luna trecută, mai 2023, am stat aproape o săptămână în Timișoara.
Cum sper că știți deja, Timișoara este Capitală Europeană a Culturii anul acesta, alături de alte orașe din zonă, Veszprém din Ungaria și Elefsina din Grecia. Dintre orașele din țară, în 2007, Sibiul a purtat același titlu.
De când m-am întors, sumedenie de prieteni, amici, cunoștințe mi-au adresat tot felul de întrebări curioase și mi-au împărtășit că au în plan sau îi bate gândul să ajungă anul acesta în orașul de pe Bega. Mare parte, mi-au spus că nu au mai ajuns de multă vreme în capitala Banatului.
Așa că, am zis să dau și eu o mână de ajutor și să pun laolaltă câteva informații utile, sper eu (cu site-uri, tips-uri de organizare, poze și alte cele), sau cu inspirație. Scriu câteva idei și recomandări din zona culturală, în caz că vreți să ajungeți anul acesta în ,,orașul rozelor’’.
Bineînțeles, sunt doar câteva propuneri (și mult mai multe altele, nescrise, de explorat), plecând de la experiențele mele. Sper să dea tonul la (re)descoperirea orașului.
Foarte multe dintre evenimentele prilejuite de Timișoara Capitală Europeană a Culturii, au în centru artele vizuale dar, cu vârf și îndesat, veți găsi activități dedicate și altor zone artistice.
Explorarea orașului o puteți începe aici: site-ul timisoara2023.eu care o să vă fie de mare sprijin, unde găsiți toate evenimentele la zi.
Timișoara este un oraș multicultural bogat, iar numeroasele comunități entice care s-au perindat de-a lungul timpului, și-au lăsat amprenta asupra orașului, cu arhitectură, arte, gastronomie etc. – cu precădere germani, maghiari, sârbi, dar și evrei, italieni, romi, slovaci, bulgari, ucraineni.
Să începem, dară, iată câteva atracții or idei de explorat:
- Mergi, mergi pe jos
prin cartierele istorice: Cetate, Iosefin, Elisabetin, Fabric, Mehala. Sunt peste 10.000 de clădiri istorice, clădiri în stil baroc, Seccesion etc. pe care nu te mai saturi să le descoperi, unele sunt renovate, altele ba.
Ați auzit de Fabrica de Pălării a Ungariei? În Cartierul Iosefin găsiți niște răspunsuri.
Dacă ajungeți în centru, în Piața Unirii, puteți descoperi Frumoasa Casa Brück (construită în 1910 în stilurile Art Nouveau și Secession) unde la parter funcționează o farmacie (aparține Catena azi) iar mobilerul din interior și vitrinele sunt parţial ale clădirii originare. Pe un vitraliu din partea superioară a vitrinei este scris „farmacie” în trei limbi – română, germană şi maghiară. Nu puteți fotografia în interior (doar exterior), dar puteți vedea și admira mostre de istoria ,,prinsă-n lemn”.
Descoperiți și parcurile din oraș. Cel mai vechi parc al Timișoarei este Regina Maria, numit inițial Parcul Coronini. Parcul Rozelor din zona centrală a orașului a fost inaugurat în 1891 de însuși împăratul Franz Joseph și se mândrește cu multe soiuri de trandafiri.
Info utile:
- Detaliii despre cartiere și poveștile unor clădiri superbe găsiți pe site-ul: heritageoftimisoara.ro al Asociației Prin Banat.
- Puteți descoperi detalii despre oraș și aici: spotlight-timisoara.eu – o inițiativă a Universității Politehnica Timișoara realizată în parteneriat cu Muzeul Național al Banatului, parte a Programului Cultural Național Timișoara 2023 Capitală Europeană a Culturii.
,,Orașul Timișoara face parte din Art Nouveau European Route și deține un patrimoniu reprezentat de peste două sute de clădiri construite în stil sau cu elemente Art Nouveau. Arhitecții cărora le datorăm aceste bijuterii erau formați la Viena sau la Budapesta și au realizat multe opere arhitectonice în stilul Secession. Arhitectura Secession face parte din Mișcarea 1900, un fenomen internațional care a luat naștere la finele secolului al XIX-lea și s-a întins până la primele două decenii ale secolului XX. Această mișcare a avut diferite interpretări și denumiri: în Franța se numește Art Nouveau sau Le Modern Style, în Italia Stile Liberty, în Scoția Glasgow Style, în Germania Jugendstil, iar în Austria și Ungaria Secession. Artiștii maghiari se detașau astfel de influența austriacă și și-au creat propria variantă a artei 1900, inspirată după istoria, arta și meșteșugurile populare locale. Clădirile încadrate în stilul Secession erau monumentale și bogat ornamentate, ornamentele fiind inpirate de floră, faună, mitologie sau personaje antopomorfe. (…) Motive vegetale precum pomul vieții, laleaua, floarea-soarelui, macul, floarea de iris, păpădia îmbogățesc unele fațade spectaculoase. Pe unele clădiri se află plăci de ceramică glazurată.”- Aici a stat
2. Muzeul Național de Artă Timișoara
La Muzeul Național de Artă Timișoara găzduit de Palatul Baroc în Piața Unirii puteți explora atât expozițiile invitate cât și cele permanente.
În cadrul Timișoara Capitală Europeană a Culturii, am avut norocul să văd expoziția „Apogeul Artei Preistorice Europene Cultura Cucuteni” pe care o puteți vedea până pe în 1 octombrie 2023. Sunt peste două sute de exponate (majoritatea, obiecte de ceramică) din patrimoniul Complexului Muzeal Național Neamț. Cultura Cucuteni a cunoscut o perioadă de înflorire între 5000-3500 î.H. și a cuprins Moldova, nord-estul Munteniei și sud-estul Transilvaniei.
Între 19 februarie și 28 mai 2023 a avut loc o expoziție specială ,,Victor Brauner: Invenții și magie”, cea mai importantă retrospectivă din Europa de Est dedicată artistului suprarealist de origine română, la fel, expoziție în cadrul 2023 Timișoara Capitală Europeană a Culturii.
Au fost peste o sută de lucrări (picturi, desene, sculpturi, ilustrații și documente) reprezentative pentru întreg parcursul artistic al lui Victor Brauner, de la București la Paris, din anii 1920 până la începutul anilor 1960.
Foarte frumos curatoriată și prezentată întreaga expoziție, chapeau! Camille Morando – curator, Centre Pompidou Paris (de unde au provenit aproximativ jumătate dintre lucrări), Elvira Lupșa – coordonator general al expozitiei, Fundația Art Encounters.
Dacă ajungeți la Palatul Baroc, vă recomand să vedeți și expozițiile permanente – colecții de pictură românească, bănățeană, pictură religioasă etc. dar și o zonă dedicată artei europene. Puteți admira și câteva lucrări semnate de Corneliu Baba, printre acestea m-am bucurat să văd și trei tablouri cu George Enescu.
Sunt bilete separate pentru expoziții temporare și permanente, puteți verifica înainte.
3. Trei teatre naționale, operă și filarmonică
Timișoara a fost singurul oraș european cu trei teatre de stat în limbile română, maghiară și germană, în anul 1953.
Astăzi în Palatul Culturii din Timișoara (cu fațada spre Piața Victoriei), cunoscut și ca Opera sau Teatrul Național, își au sediul instituțiile de cultură: Opera Națională Română, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” și Teatrul German de Stat.
Cu toate că mi-ar fi plăcut, din păcate, în perioada în care am vizitat orașul, nu am reușit să văd niciun spectacol de teatru or operă în aceste locuri.
Sediul Filarmonicii Banatul Timişoara se află tot în zona centrală, lângă Catedrala Mitropolitană, pe bd. Constantin Diaconovici Loga 2. Am fost norocoasă să fiu chiar în perioada în care era programat un concert al Orchestrei de Tineret a Uniunii Europene (pe care nu am avut ocazia să o ascult vreodată), am povestit aici cum a fost: Concert în haine noi, EUYO la Timișoara Capitală Europeană a Culturii.
Am văzut totuși un spectacol, de teatru în mișcare, într-un camion reconvertit (pentru aproape 50 spectatori): ,,Cargo Berlin – Timișoara”. Un concept şi realizare inedite: poveştile de viață a doi şoferi de tir (transportatori de marfă), pe un drum obișnuit, cu inserții neașteptate – de muzică live outdoor, sincronizări proiecții video cu mişcarea camionului în mers pe teren accidentat, opriri în parcări, depozite etc. Un demers tip documentar, foarte viu și emoționant. Proiectul face parte din Programul Timișoara – Capitală Europeană a Culturii şi este o co-productie Teatrul Basca şi casa de producție teatrală Rimini Protokoll. Dacă revine în program, recomand (ultimele reprezentații le-am văzut pentru luna mai).
4. Bienala Art Encounters
Am avut privilegiul să particip și la deschiderea Bienalei Art Encounters ajunsă la cea de-a cincea ediție – My Rhino Is Not a Myth – art, science, fictions. Bienala se desfășoară între 19 mai și 16 iulie 2023 și este organizată de Fundația Art Encounters, curator Adrian Notz, alături de partenerii lor.
Bienala înseamnă 60 artiști din 20 de țări ale căror opera le puteți vedea în 23 de spații din Timișoara (spații convenționale or ba) răspândite în tot orașul.
Încerc să le menționez aici, spații expoziționale: Fundația Art Encounters (într-o zonă de clădiri de business, numite Birourile Isho), Muzeul Național de Artă Timișoara, Faber, Birourile ISHO (sunt 3 spații mici, la distanță mică unul față de celălalt), Comenduirea Garnizoanei Timișoara, Muzeul Național al Banatului/ Castelul Huniade, STPT Multiplexity.
O să descoperiți și o lucrare într-un tramvai, o instalație cu fluturi negri – ,,Black Cloud” – semnată de artistul mexican Carlos Amorales. Tramvaiul pleacă în fiecare sâmbătă la ora 14:30 din Piața Libertății. Eu am prins tramvaiul staționat în piață (video mai jos).
Spații complementare: Avantpost, Balamuc, Baraka, Lapsus, Nava C2, Simultan.
Spații evenimente: Librăria La Două Bufnițe (vă recomand să vizitați librăria, este aproape de Piața Unirii), Cinema Victoria, Biblioteca Centrală a Universității Politehnica Timișoara, Uzina de Apă Urseni (în zonă cu Jecza Gallery), Mansarda Facultății de Arte și Design Timișoara.
În cadrul Birourilor/ Pavilionului ISHO se află și expoziția ,,Corpul imposibil’’ semnată de celebrul Adrian Ghenie – care numără 15 lucrări, inspirată de perioada pandemiei şi de conexiunea noastră cu ecranele/ lumea digitală și de izolarea în spațiul domestic. Prin această lentilă, Ghenie a observat un nou limbaj al corpului, cu posturi diferite și prelungiri ale membrelor, prin lumea tehnologiei. Perioada expoziției: 20 aprilie – 9 iulie 2023.
Organizatorice și tips:
- În cadrul proiectului Bienala Art Encounters sunt foarte multe instalații.
- Verificați programul pe site, sunt și tururi ghidate, cursuri, workshopuri, laboratoare de artă, conferințe etc.
- Există și o hartă tipărită a bienalei, care integrează și programul de activități.
- Puteți vizita împreună spațiul Fundația Art Encounters plus Birourile ISHO (cele trei spații), estimez aproximativ două ore.
- La Comenduirea Garnizoanei Timișoara – sunt expoziții la parter și etaj, estimez aproximativ două-trei ore pentru vizită.
- Citind materiale, am aflat că unul dintre spațiile Bienalei este Castelul Huniade – care a fost închis pentru public în ultimii 15 ani. Doar o parte din clădire s-a redeschis pentru expoziție (doar o zonă de la parter, timp estimat vizitare jumătate de oră – o oră).
Castelul Huniade este cea mai veche clădire din Timișoara, construită între 1308–1315 de Carol Robert de Anjou, apoi reconstruită, după cutremurul din anul 1443, de Iancu de Hunedoara.
- Vă recomand podcastul Cronicari Digitali, un episod cu: Diana Marincu, director artistic al Fundației Art Encounters și arhitecta Oana Simionescu – proiectul FABER, care a readus la viață o veche platformă industrială și a transformat-o în hub cultural, ascultați aici.
5. Cazarma U
Cazarma U din Timișoara este o clădire din cărămidă aflată în semiparagină de foate mulți ani, care se află în centru, la piața Unirii. Clădirea a fost transformată într-o galerie de artă și este redeschisă între 4 mai și 30 noiembrie 2023.
În anul 2015, aici s-a organizat prima ediţie a bienalei de artă Art Encounters.
Este un loc fabulos pentru expoziții, eu îl văd un loc sortit artelor.
La Cazarma U are loc expoziția „După sculptură/ Sculptură după” organizată de Fundația Triade și Attila Kim & Architects și include patru expoziții permanente și alte patru invitate, dezbateri și programe educaționale cu peste 70 artiști reprezentativi pentru toate formele de sculptură. Vă puteți aloca câteva ore bune, poate și o jumătate de zi, să explorați expoziția, recomand.
“În occident e la modă ca asemenea clădiri istorice, abandonate, să prindă viață prin artă. Cel mai bun exemplu este Arsenale din Veneția, care este una dintre locațiile principale a Bienalei de la Veneția, dar peste tot în Europa și în lume putem găsi expoziții de artă, temporar sau permanent, care ocupă asemenea spații. rolul lor este de a redeschide și a reintroduce în circuitului public aceste spații, care sunt foarte valoroase din punct de vedere arhitectural, dar și al memoriei unui oraș” – Attila Kim.
6. Jecza Gallery
Este un loc cum nu credeam că poate exista în România. Dar cine știe, poate mai sunt și alte asemenea bijuterii de existența cărora nu am aflat.
Dacă sunteți iubitor de artă, de frumos, vă zic sincer, nu ratați acest loc special în Timişoara, Jecza Gallery pe Calea Martirilor 1989 nr. 51/52; nu este în centru, dar accesul este ușor, fiind în oraș.
Galeria Jecza e fondată în 2013, este și o galerie de artă contemporană dar și o casă-muzeu (cu opere de artă la tot pasul) în plus, un lucru formidabil, o casă complet funcțională. Este un spaţiu ce deține o colecţie de artă a sculptorului Peter Jecza, familia sa continuând un demers artistic extrem de special. Spațiul găzduiește și artiști veniți în rezidență de creație la Fundația Triade.
Există și câteva locuri de expunere tip ,,galerie convențională’’ dar casa în sine, cu tot ce conține, este un muzeu de artă, cultură și mostre de civilizație. Un loc cu un acut simț al esteticului, în detaliu de filigran, cum rar am putut vedea.
Pe lângă sentimentul de uimire de la atâta frumusețe și bun-gust, opere de artă la fiecare pas, când am ajuns în bucătărie, nu mă mai puteam dezlipi: era un fel de rai al bucătăriei – colecții de râşnițe vechi așezate la linie, colecții de pahare de metal, de tăvi şi alte acareturi. Și nu te simțeai ca la muzeu ci trăiai un sentiment plăcut, neașteptat, de spațiu ,,plin de viață” cu obiecte funcționale, alături de unele cu parfum de istorie. Vedeai și aragaz și cuptor din zilele noastre, și ibrice vechi dar și espressor de generație nouă stând la sfat.
Ba erau şi câteva prăjiturele proaspete așezate pe farfurii delicate ici-colo. Iar în curte, pe o masă în lumina caldă, stătea o carafă frumoasă și pahare speciale, numai bune să te răcorești cu apă, ca în poveste, cu bujori de grădină alături, splendid!
În zona de galerie am putut vedea și o expoziția specială semnată de Tincuța Marin (o mai puteți vedea până pe 7 iulie 2023) – cu o lume creată din personaje fantastice și alăturări diverse – de la elemente de egiptologie la contururi albe precum căsuțele albe ce aşteaptă să fie umplute, inserții de metal etc. O expoziție care mi-a plăcut mult, o explorare creativă, dinamică, pe tărâmul infinit al fanteziei.
Vizitele la Jecza Gallery se fac doar pe bază de programare, recomand, dacă se poate, să vedeți și casa.
7. Faber
Faber este un centru cultural independent, un studiu de caz foarte frumos la capitolul regenerare urbană.
Înseamnă reconvertirea unui spațiu industrial, o fostă fabrică de uleiuri și săpun din Timişoara, care a funcţionat din anul 1844 în zona Fabric, pe malul Begăi (numită în 1948 Fabrica Lumina iar ulterior Azur), într-un loc creativ, funcțional. Un spațiu industrial redat comunității, un loc ,,viu” unde se întâmplă multe proiecte și evenimente.
Cartierul istoric Fabric a fost recunoscut pentru manufacturile sale, bresle și meșteșugari, aici s-a înființat în 1718 prima Fabrică de Bere de pe teritoriul țării noastre (care mai există și azi, Timișoreana), aici au înflorit breslele cizmarilor, păpucarilor, ale brutarilor (erau multe mori în zonă), pescarilor, măcelarilor, peruchierilor, croitorilor șelarilor, cojocarilor, dogarilor etc.
Acum la Faber îşi au sediul câteva companii (ex. birou de arhitectură FOR Timisoara), loc de co-working, spațiu expozițional, spațiu pentru evenimente, bistro/ cafenea, terasă etc. Faber găzduiește și o expoziție în cadrul Timișoara Capitală Europeană a Culturii, dar nu am reușit să o văd.
Mi-a plăcut la Faber, este un spațiul ,,viu”, fresh, cu forfotă creativă și energie bună.
La parter găsiți și Ambasada – bistro și cafenea, loc unde puteți lua o masă gustoasă de prânz (nu uitați să dați comandă înainte, se gătește în ziua respectivă, conform numărului de comenzi), mâncare gătită cu gust de echipa coordonată de Noemi Hugel.
Mulțumesc Chef Ioan Bebeșelea, pentru recomandare!
8. Muzeul Consumatorului Comunist/ Auăleu/ Scârț – Loc Lejer
Pe pe str. Laszlo Szekely nr. 1 din cartierul Iosefin, sub un acoperiș într-o casă veche, găsiți Muzeul Consumatorului Comunist, teatrul independent Auăleu și barul Scârț Loc Lejer.
Pentru cine e interesat de perioada Comunismului la noi în țară, o să descoperiți un subsol cu un apartament cu câteva camere amenajate cu exponate (înghesuite) din acea perioadă. Așa cum îi spune și numele, muzeul are obiecte care se regăseau în casele românilor în perioada comunistă.
Mai mult decât nostalgie, mie mi-a transmis un strâns din dinți (mirosul de umezeală și anumite camere slab luminate, înadins/ precum în comunism, când se întrerupea des lumina) și am terminat rapid turul casei. Spre deosebire de jurnaliştii străini din grupul din care am făcut parte, care au zăbovit cu multe întrebări.
Locul are și o curte boemă în spate.
9. Pepiniera, 1306 plante pentru Timișoara
În Piața Victoriei, unul dintre locurile cu cea mai mare încărcătură simbolică din Timișoara a apărut anul acesta o instalație care invită trecătorii să observe locul printr-o experiență nouă, de la înălțime. Puteți urca (în mod gratuit) în această instalație – plină cu arbori, arbuști și plante etc. produse în grădinile comunitare din Timișoara sau la instituții de cercetare și învățământ horticol din zonă.
Proiectul își propune să transmită mesaje pe mai multe planuri: reprezintă un semnal de alarmă pentru (bio)diversitate urbană, implicarea unei rețele locale de producători, dar și probleme globale precum schimbarea climatică, deșertificarea, lipsa spațiilor umbrite, patrimoniul botanic al orașului etc. și bineînțeles bucuria unei perspective de la înălțime a orașului.
Este un număr limitat de persoane care urcă pe acestă platformă construită.
10. Proiect gastronomic LA PAS
Nu puteam să nu amintesc și un proiect care se leagă de zona de gastronomie (care oglindește un element identitar al unei culturi, în strânsă corelație cu spațiul și populația unui loc), ba, mai mult, și sustenabilitate – La Pas, ale căror evenimente le urmăresc online de mulți ani.
Programul La Pas 2023 și-a propus să valorifice patrimoniului gastronomic prin respectarea unor principii specifice mișcării slow food. Există un calendar cu activități pentru întreg anul 2023, vă încurajez să urmăriți.
Sunt activități diverse, de la activări pentru promovarea consumului responsabil, la reducerea risipei alimentare, proiectul „Gustul ca patrimoniu”, hrană sănătoasă și grădinărit urban, Festivalul LA PAS: Festival de gastronomie artizanală etc.
Inițiatoarea proiectului este Asociația Cries care lucrează din 2009 la construirea participativă a unor modele de dezvoltare sustenabilă, consumul responsabil, comerțul echitabil, agricultura susținută de comunitate, economia solidară fiind tematici-cheie.
Întreg programul LA PAS (prezentat în dosarul de candidatură Timişoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii), încurajează sustenabilitatea mediului și un mod de viață sănătos prin stimularea consumului responsabili și a unei mai bune folosiri a orașului ca spațiu public, promovând produsele regionale, mobilitatea și energia verde.
__________________
Și o paranteză gastronomică. La capitolul gastronomie locală, care se oglindește în meniurile restaurantelor, lucrurile nu stau, din păcate, prea bine, conform experiențelor mele de câteva zile. La nivel general, am întâlnit, cu precădere, restaurante cu meniuri internaționale (iar o situație cu care nu m-am mai confruntat de multă vreme a fost aceea că am întâlnit fie restaurante care nu foloseau deloc sare, pentru nimic din farfurie, fie mâncarea era foarte slab asezonată dar și contraste/ puse împreună elemente prea diverse/ care nu își aveau locul etc.) Unii au zis că sunt cârcotașă și pretențioasă, așa o fi.
Rețete locale sau folosirea ingredientelor locale de la mici producători este un subiect slab reprezentat. Sau poate nu am ajuns eu în locurile care trebuie; voi continua explorările, sper, la o umătoare vizită.
Un produs local, cum este Șoncul – un fel de Prosciutto sau Hamon, dar altfel, și este chiar din Banat, nu am găsit la niciun restaurant. Un produs care ar avea un potential uriaș pentru marketing și turismul din zonă și totodată un lucru cu care bănățenii se pot mândri. Citiți aici despre șonc.
Orice turist, român sau străin, care vine în Timișoara o să caute să guste produse și ingrediente ale locului. Fripturi din carne premium de import poți mânca aproape în orice colț de lume în orașe mari, dar produse și rețete locale, nu, acestea sunt un diferențiator al locului. Recomand să întrebați de ingrediente și rețete locale pe oriunde mergeți, în țară sau oriunde. Poate dacă e cerere, se construiește și oferta, și pe plan local la noi. Pentru Banat, câteva exemple de feluri mâncare: Păturată pe crumpi, Zupă cu tăiţei de casă, Clătite bănățene, Spätzle sau găluște bănățene în diverse feluri mâncare, Țușpais de gulii sau călărabe, Tăiței cu cartofi etc.
Locurile unde mi-a plăcut mâncarea în oraș: Pljeskavica/ Plescavița de la Lera’s Bistro, prânzul de la Ambasada (neapărat să dați comandă înainte) – la clădirea Faber și restaurantul din centru Vinto – Gastro Wine Bar.
În peregrinări o să întâlniți și câteva cafenele de specialitate simpatice – nu am ajuns la toate, dar vă las să explorați lista mea: Dopio, Stația de cafea, Ovride Specialty Coffe, Coffeerize Botanic, Mokum Cafe, Comun Cafe, Acas Cafe.
Din păcate, nu prea am ajuns în spații culturale independente, dar trag nădejde ca data viitoare să recuperez și partea aceasta.
Încet, încet, ajung la final cu poveștile și recomandările. Sper ca evenimentele din cadrul Timișoara Capitală Europeană a Culturii de anul acesta să fie prilej de a aduce laolaltă societatea civilă, autoritățile, companiile locale, turiștii etc. în proiecte faine. Iar toate acestea împreună să contribuie la dezvoltarea orașului, pe termen mediu și lung.
Așa cum am auzit foarte des în jur zilele respective, pariul proiectului Timișoara 2023 Capitală Europeană a Culturii nu este reprezentat de activitățile de anul acesta, ci, mai curând, premisele pentru continuarea acestora și anii viitori. Sper ca Timișoara să învețe degrabă și să crească, să înflorească. Cultura este un pretext sau poate un sprijin pentru dezvoltarea societății, a orașului.
Iar eu sper să revin în Timișoara și să văd cum orașul prinde aripi, hai, Timișoara!
Spor la descoperit frumusețile orașului!
Later edit: am mai făcut o vizită la Timișoara în luna septembrie 2023 și am scris o listă de restaurate și cafenele din Timișoara pe care le recomand, le poți descoperi aici: Lista Corinei – Timișoara.
Credit foto articol: De Corina blog