Banatul Montan – gusturi, locuri și oameni

În luna lui Cuptor a lui 2026 am poposit pentru câteva zile în Banatul Montan.

Am fost invitată să moderez podcastul Amintiri Gustoase – Cronicari Digitali în cadrul unui atelier de gătit mâncare bănățeană, coordonat de Laura Laurențiu. Evenimentul a avut loc chiar la Gărâna Jazz Festival (care a fost la ediție aniversară, 30 ani!) – festivalul special de jazz din Caraș-Severin unde am revenit cu bucurie pentru a patra oară.

Pe lângă discuții savuroase la podcast cu bucătari cu experiență sau unii la început de drum, patru ambasadori Banat Regiune Gastronomică Europeană, creatori de conținut etc. Banatul a fost plin de surprize faine în cele câteva zile de mers pe teren. Și am exersat intens limba bănățenă, cu țușpais, meșpais, pecmez, jumărăț, găigană, părădaisă, crofne și câte și mai câte.

Timișoara a fost Capitală Europeană a Culturii în 2023 și iată că în anul 2028 Banatul este Regiune Gastronomică Europeană, prilej numai bun de explorat bogăția gastronomică multietnică a acestei zone. Un spațiu ce se întinde de la câmpie (pustă), la dealuri și munte, unde rețetele românești stau alături de cele șvăbești, sârbești, italienești, ungurești, slovace etc.

Întâlniri cu Banatul, în 2019 și 2023

Cu ceva ani în urmă, în 2019, am vizitat mici comunități din zonă: am colindat sate de pe granița cu Sebia (Comloșu Mare, Comloșu Mic și Lenauheim) într-o explorare alături de echipa ,,Cămine în Mișcare’’ (proiect de cercetare antropologică în Banat care încuraja oamenii să-și împărtășească moștenirea culturală și poveștile personale, pentru a întări dialogul inter-cultural), puteți citi despre explorările pe care le-am făcut, aici: Cine nu-i regretă pe șvabi? și aici 5 întrebări despre ‘’Cămine în Mișcare’’ Banat. Răspund un etnolog și un geograf.

În 2023 am vizitat în două rânduri Timișoara – atunci, Capitală Europeană a Culturii, vizite care au avut în centru expozițiile culturale, cu precădere „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, „Victor Brauner: invenții și magie”, Bienala Art Encounters 2023. Am povestit despre explorările din Timișoara (inclusiv gastronomie), aici: +10 atracții culturale, Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023.

Tot în 2023 am luat un prânz în gară la Jimbolia ,,Blide noi în gară la Jimbolia” cu meniu bănăţean construit de Chef Ioan Bebeșelea și Noemi Hügel (cu, inclusiv Balmeș de Armeniș).

Prin Banatul Montan, iulie 2026 

Banatul Montan ne-a întâmpinat cu mult soare. Am pornit prin sate în căutare de oameni, gusturi, experiențe, cu vizite la Puncte Gastronomice Locale sau mici ferme și gospodării.

Pe lângă toate experiențele, m-am bucurat să descopăr oameni hotărâți, muncitori și zâmbitori.

 

Prima oprire

a fost la un mic producător din Sadova Veche – Dintre Dealuri care avea peste 30 soiuri tomate în conversie la agricultura ecologică.

Gazdele au întâmpinat ,,goștii’’ (traducere pentru ,,musafiri’’, în grai bănățean) într-o curte lungă, pe o parte erau solariile, iar pe cealaltă câțiva copaci și mese lungi (unde se pregătea un brunch pentru a doua zi). Ne aștepta o masă bogată cu produse la degustat: pe lângă zacusca lor pregătită la ceaun, la foc de lemne, cu vinete, zacuscă de hribi și zacuscă de fasole, erau și sucuri naturale pasteurizate (făcute tot de ei, din fructe de la vecini din zonă, ex. din mere soiurile  Ionatan și Florina), burek cu brânză, chec sărat și prăjituri cu fructe.

La circa 10 minute de mers cu mașina, am urcat spre Armeniș. Drumurile din Caraș Severin sunt cu mult verde, dar ,,asezonate” din belșug și cu multe serpentine.

Sus la Armeniș pe platou ni s-a arătat și un halou dublu de soare, un fenomen optic special, cum nu am mai văzut. Semn de noroc, cum altfel!

 WeWilder by WWF din Armeniș

este un loc unde mi-am propus să ajung de ceva vreme, după ce am citit despre proiectele lor frumoase. O poveste care a început cu reintroducere zimbrilor în sălbăticie (în prezent sunt 200 zimbri în libertate în Munții Țarcu!), dar care azi adună (și) comunitatea de oameni.

Gugulani cu zâmbet permanent pe buze, Dosia și Bibi ne-au pregătit ,,balmăș ca la Armeniș’’ (din ce ne-au povestit ei, acest mic dejun se făcea de săteni dimineața, înainte să meargă la coasă) – cu circa 10% mălai și ou, restul, pe bogăție, mult caș. Un fel de ,,fondue bănățean’’ (dar cu consistență mai tare, elastică) pe care l-am mâncat cu castraveți murați, dar și iarbă grasă și gulie murate (superbe!), plus cârnați.

Norocul face că am făcut cunoștință cu balmeșul cu pricina în urmă cu 3 ani la acel prânz din Jimbolia (,,Blide noi în gară la Jimbolia”), dar acum l-am testat la el acasă și parcă a fost și mai bun.

 

La finalul mesei, ne-am bucurat și de un delicios Meșpais făcut de Dosia – adică o prăjitură cu aluat și fructe deasupra, dar și un pic de branză (între fructe și aluat), deliciu!

La WeWilder, conduc partea culinară Chef Ioan Bebeșelea (am mai scris în mai multe contexte despre el, pe vremea când coordona restaurantul SyndicatGourmet în Sibiu, un Chef preocupat de gust și lucru cu produs local, de sezon, în mod responsabil – aici puteți vedea un Interviu video #5 întrebări – Chef Ioan Bebeșelea, Syndicat Gourmet Sibiu) și Noemi Hügel.

Ce mai face special WeWilder este că a strâns alături comunitatea de mici producători într-o asociație care numără zece membri.

Clădire principală a hub-ului se numește Zâna și are forma unei șuri cu un perete de sticlă, cu priveliște către dealurile Armenișului, fiind acoperită de șindrile realizate manual de meșteri tradiționali (familia Popa din Albac), dar integrează și tehnologii moderne sustenabile (în proiect au lucrat mai mulți arhitecți și specialiști în arhitectura sustenabilă).

WeWilder este o destinație ecoturistică specială (sunt și câteva locuri de cazare în căsuțe A-Frame/ cabane tiny-house) construită cu mult respect față de mediul înconjurător. Vă puteți înscrie să vedeți și zimbri în sălbăticie (se fac grupuri mici – e neceesar să aveți condiție fizică bună). Există și un bistro în cadrul WeWilder – unde se organizează regulat brunch-uri cu produse și rețete ale locului (urmăriți în social media).

De peste 15 ani, WWF România (cei care coordonează WeWilder) – este una dintre cele mai relevante organizaţii care este specializată în conservarea mediului, prin proiecte care îşi propun să oprească degradarea naturii şi să protejeze biodiversitatea.

Am plecat din Armeniș cu vorbele pline de șagă și înțelepciune ale lui Bibi:

,,la noi vorba-i vorbă’’, ,,mai bine să fie, decât să nu se ajungă’’,

,,Toate lucrările, toate mâncărurile nu se fac pe repede înainte, că nu ies. Orice lucru, dacă-l faci grăbit, nu iese. D-aia ăi bătrâni aveau lece (timp). Nu se grăbeau. […] Azi mă duc la cosit. Doar aia fac astăzi, m-am dus la cosit.’’

,,Aici nu avem plictiseală, nu avem atac de panică și nu avem că ne îngrășăm – avem sală continuu’’ ,

,, Nu-i ușor să trăiești bine’’.

 

Lavandă și pâine

În apropiere, în sat Bătrân am vizitat și un lan de lavandă, Răsfăț de lavandă, îngrijit de o familie tânără cu multă energie și proiecte. Ana Almajan Bostioca face cu drag pâine cu maia și drojdie la – Pâinea Anei, iar,  în curând, familia pregătește să deschidă și un Punct Gastronomic Local.

Punctul Gastronomic Local Acasa la Maya

Itinerariul prin Banatul Montan a inclus și Punctul Gastronomic Local Acasa la Maya care se află în comuna Eftimie Murgu (mai demult se numea Rudăria) din județul Caraș-Severin, în Țara Almăjului. Aici am avut parte de un live cooking, adică gazda a gătit de la zero, la scenă deschisă, la cuptorul de pe terasa lor – Coleșă din cucuruz pripitor, cu brânză friptă, găigană și jumărăț (slănină friptă). Cine are nevoie de traducere – coleșă înseamnă mamaligă, cucuruzul este porumbul, brânza era o telemea extrem de sărată, găigana sunt ouăle prăjite în unsoare, amestecate direct în tigaia de fontă (un fel de scrambled eggs). La coleșă nu s-a pus deloc sare – având în vedere că brânza tip telemea era extrem de sărată.

De cum s-a îmbrăcat cu strai bănățean și s-a dus înspre cuptor să pregătească masa, gazda parcă s-a transformat în altă persoană, parcă avea altă poziție a corpului și era mult mai atentă la fiecare detaliu. Ne-a explicat în grai bănățean, la fiecare pas, cum se numeşte fiecare ustensilă folosită în bucătărie – mâtca (cu ce se mestecă la început și spre final în mămăligă), colițșări (băț cu forma ușor rotunjită, precum forma ceaunului de mămăligă) etc. Intersantă era și consistența coleșei, foarte fină – după ce aduc de la moară, ei macină acasă și fac o făină de mălai, cu o granulație fină.

Masa s-a încheiat cu ,,mișpaiț cu pecmez’’ făcut de o doamnă septuagenară, un fel de cozonac cu umplutură de magiun de prune. Nu am mai testat ceva asemănător, era un aluat dospit, foarte simplu/ primar/ țărănesc cu puțină grăsime în compoziție (mai apropiat de pâine, decât de un aluat de cozonac așa cum îl avem ca reper azi – bogat în ouă, lapte, unt/ ulei etc).

În funcție de sezon, la PGL puteți gusta și alte specialități pe care le face familia Craia (membri ei au stat mulți ani peste granițe și s-au întors cu multă energie să valorizeze tradițiile și munca locului): brânză de găinușă, păpricaș de nuntă, salata de melci murați etc.

Informații proaspete. Încerc să fiu aproape de ce se întâmplă pe tărâmul Punctelor Gastronomice Locale. La o săptămână după ce m-am întors din Banat am fost invitată la Conferința „România Tradițiilor Creative – Punctele Gastronomice Locale”, organizată la Sibiu de Muzeul Astra și Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 (inițiatorul proiectului PGL-urilor), în contextul festivalului Astra Multicultural 2026. M-am bucurat să văd că Punctul Gastronomic Local Acasa la Maya a fost printre cele 13 PGL-uri care a primit titlul ,,Păstrători de Patrimoniu” (curând o să vedeți o plăcuță de lemn cu această inscripție, la intrarea la PGL).

Înainte de  a merge la PGL/ Punct Gastronomic Local am vizitat în sat rezervaţia mulinologică Cheile Rudariei – sunt 22 de mori de apă cu ciutură (mori tradiționale românești cu ax vertical) care reprezintă cea mai întinsă rezervaţie mulinologică din Europa de est. Puteți să le vedeți în voie, accesul e liber, le puteți vedea pe afară (morile sunt încuiate).

Toate cele 22 mori de apă sunt încă funcționale – oamenii își macină și astăzi cucuruzul acolo. Încă se păstrează rânduiala veche – fiecărei case îi este alocată o zi la moară (la intrare sunt mici afișe cu întreaga lună cu numele sătenilor și ziua alocată. Oameni eficienți și harnici, aveau programul afișat pe următoarele șase luni).

Primele mori au fost menționate oficial pe acel pârâu în anul 1722. În anul 1910 a fost inundație puternică în zonă și a distrus o mare parte dintre ele, urmată de reconstrucții. Fiecare moară are un nume.

Moara Maxinoanea – cu o vechime din anul 1885 (după o inscripție interioară pe tocul ușii) a fost restaurată de Muzeul Astra Sibiu în 2001. Lângă moară, în fotografiile de la Astra– se afla și un cazan ,,de fript’’ răchie (sătenii aduceau aici prunele fermentate și făceau rachiul).

Mi se pare fascinant cum, în anul 2026, oamenii mai folosesc morile de apă (au mai înlocuit detalii, dar morile sunt neschimbate) și sunt mândri de moștenirea lor de peste o sută de ani.

Am avut bucuria să facem cunoștință și cu oameni din zonă, adevărați ambasadori locali, care au tolba plină de povești – și dacă îi provoci, le zic în grai bănățean.

Am cunoscut-o și pe Ștefania Bijan (și ea parte din echipa de conservare a zonei, la Rewilding Romania – sprijină dezvoltarea ecoturismului și a micilor afaceri sustenabile din zonă) care a scris în grai bănățean o carte, ,,Rețete de pe la noi” – culese de la oameni din zonă, dar și de la bunica și de la soacra ei.

 

Și am testat o prăjitură ritualică care se face doar de sărbătoarea Sfântului Gheorghe – ,,cornută” care era un fel de alivancă dusă la un nivel superior, cu o mare cantitate de caș.  M-am oprit, cu greu, după a treia bucată, recunosc public.

Și am ascultat povești savuroase pe o terasă cu liniște de te dureau urechile, la Casa din Cucă.

Şi nu am plecat din Cornereva până nu am ascultat-o și pe o altă povestitoare, Stana, genul de om care mută munţii, care ne-a istorisit cu mândrie cât de muncitori sunt oamenii locului și ce bunătăți fac, cu simț de răspundere. Ne-a povestit și despre brozbă, o rădăcinoasă din zonă.

Întoarsă înapoi în țară (a fost plecată alături de soțul său o perioadă), acum vede cu alți ochi potențialul zonei, ingredientelor și tradițiilor locului și vrea să transmită mai departe patrimoniul local.

Scriind acest material, mi-am dat seama că, cel puțin trei familii, dintre micii antreprenori pe care i-am amintit mai sus, sunt oameni care au locuit câțiva ani peste graniță și s-au întors în satele de unde au plecat, unde acum construiesc mici comunități cu accent pe tradiții și gusturi locale.

Asociația Culturala Eshaton – Gărâna

Și, bineînțeles, amintesc despre Gărâna – la minunatul spațiu Asociația Culturala Eshaton unde Alina Săftulescu (probabil o știți de la fostul- Kibuț) ne-a pus pe masă zilnic bunătăți – de la paprikaș, la salată de cartofi fierți cu frunză de smochin și aromați cu ierburi din curte, la pâine de Soceni, brânză de Izgar sau gem de prune afumate. Și am auzit multe alte povești, a făcut și pesto de jir și multe alte bunătăți, o să le ascultați în podcastul video unde am avut-o și pe ea invitată.

Mulțumesc, Banatule, pentru momentele frumoase!
Pentru oamenii harnici pe care i-am cunoscut, pentru jazz, peisaje superbe și explorări gastronomice!

 

---

Dacă vrei să citești mai mult despre Banat, despre explorările mele din 2019, articole aici: 

‘’Cine nu-i regretă pe șvabi?’’ Cămine în Mișcare, Banat

5 întrebări despre ‘’Cămine în Mișcare’’ Banat. Răspund un etnolog și un geograf.

#promo Proiectul ,,Banatul e fruntea în bucate!’’ – FR.ON.TEM Monografie digitală, Hrană Cultură Comunități este organizat de Amintiri Gustoase – Cronicari Digitali.

FR.ON.TEM  își propune să prezinte Banatul ca un exemplu de conviețuire interetnică, iar gastronomia sa – o mărturie vie a unei moșteniri culturale unice.

Banat Regiune Gastronomică Europeană 2028 este un pretext de a aduce în prim plan patrimoniul imaterial generos din zonă, cu subiecte și materiale care să contribuie la educare și informare.

Proiectul creează punți de conversație despre cultură, valori, tradiții și comunități pentru acceptare, cunoaștere și apreciere, pornind de la pretextul gastronomic, atat de apetisant pentru noi toti, indiferent de generații.

credit foto: de-corina.ro,

excepție foto 2 – Amintiri Gustoase și foto grup.